Ghid de comportament în tramvaiul bucureștean

Bucureștiul este un oraș frumos iar mie îmi chiar place să mă plimb prin el. Dar plimbatul de nevoie, dimineață către muncă, este o corvoadă și uneori ajung să mă enervez în tramvai cum rar o fac în alte circumstanțe. Circul cu tramvaiul în București de aproximativ 2 luni și mă minunez ÎN.FIECARE.ZI. de cât de ciudați pot fi unii oameni. De cum le place lor să se înghesuie, de cum nu contează nimeni și nimic pentru că ei TREBUIE să se urce în acel tramvai indiferent dacă mai au loc sau nu. Unora li se pare chiar în regulă să stea lipiți ca niște clătite de ușile care se închid cu greu pentru că stau oamenii prea împinși în ele.

Cu permisiunea dumneavoastră și cu promisiunea că acesta va fi ultimul articol despre tramvaie anul acesta (mă iertați, dar am avut nevoie să-mi vărs oful!), vă spun câteva reguli pe care eu le-aș amplasa pe panouri în stații:

• Când circuli cu tramvaiul 41 (care, pentru necunoscători, vine în stație din 2 în 2 minute) NU este necesar să te înghesui ca o sardină în el. Este OK să ai pretenția să poți respira pe parcursul călătoriei tale și, dacă n-ai loc, să aștepți 2 minute până vine următorul;
• Atunci când cobori din tramvai în fiecare zi la o anumită stație (de exemplu Crângași 😛 ) și știi că mulți alții din tramvai coboară de asemenea în fiecare zi în aceeași stație, NU este necesar să dai din coate ca o rățușcă să cobori primul. O să ieși oricum. Sunt mici șanse să rămâi în tramvai dacă tu vrei să cobori acolo.
• Deschide geamul! Dacă stai lângă un geam și este plin de oameni în tramvai, este, cum am spus mai sus, OK să ai pretenția să poți respira pe parcursul călătoriei tale. Deschide un geam dacă nu e blocat și-o să fie mai bine și pentru tine și pentru ceilalți călători și pentru cei care urmează să urce.
• Dacă se întâmplă să fii în tramvaiul plin de oameni și să stai pe scări, te rog din suflet coboară în stațiile intermediare și permite oamenilor dinăuntru să iasă. Poți urca din nou după, nu rămâi în urmă!
• NU te împinge în oameni! Dacă te gândești să te împingi în oameni ca să faci loc și pentru alții care așteaptă în stație să urce, n-o face! Avansează în tramvai atât cât este confortabil pentru tine și oprește-te. Nimănui nu îi place să îi sufli aer cald în ceafă. Nu este OK ca tu, geanta ta si persoana din fața ta să formați un sandwich fără niciun pic de spațiu între voi.

• Dacă vrei să cobori la următoarea stație și tramvaiul este foarte aglomerat, nu începe să-ți faci loc spre ieșire până tramvaiul n-a oprit în stația ta. Loc nu există, oamenii nu se pot mișca în nicio direcție, o să-i forțezi pe unii să nu se mai țină de bare și să cadă la o frână doar ca să-ți facă ție loc să treci și o să reușești să enervezi pe toată lumea. Cel mai bine este să aștepți până tramvaiul oprește și apoi să rogi oamenii să-ți facă loc. Din nou, sunt șanse foarte mici să nu reușești să cobori dacă tu vrei să cobori la o anume stație.
• FII POLITICOS! Indiferent că vrei să ți se facă loc, să fii lăsat să urci sau orice altceva ce ai de spus celorlalți călători, FII POLITICOS și vorbește frumos cu toată lumea. Există șanse mult mai mari să fii ascultat dacă nu te răstești și dacă nu vorbești cu ură.

Lista nu este exhaustivă, desigur, dar dacă oamenii ar respecta regulile vă promit cu 0 sarcasm că circulatul cu tramvaiul ar fi o plăcere.

În general vorbind, am observat că oamenii care se înghesuie prin tramvaie și cărora m-am adresat eu mai sus nu sunt tinerii, ci cei din generația precedentă. La metrou, spre exemplu, sunt mult mai mulți tineri și genul acesta de lipeală skin-to-skin nu există. Mie mi se pare că la metrou se circulă (mai) civilizat – și vorbim de același oraș, București. Diferența stă în oameni.

Pentru ca să nu prind înghesuiala, ce fac eu de obicei este să încerc să evitat orele de vârf circulând la alte ore. Spre exemplu, îmi place să ajung la muncă la 8.30, astfel că sunt la tramvai undeva în jurul orei 8. Nu este gol tramvaiul la ora asta, dar nu e nici ca la 9. Ajungând mai devreme, plec și mai devreme după-masa, win-win. 🙂

Sunt convinsă că nu sunt singura care are acest daily struggle și m-aș simți îmbrățișată virtual să știu că există și alți oameni care trec prin ce trec eu și care gândesc ca mine. Mi-ar plăcea să vă citesc poveștile în comentarii – dar până atunci eu vă urez un weekend colorat, cu cât mai puține tramvaie și cu mult, mult din orice vă doriți voi!

Sursă foto 1