La începutul lui decembrie am fost pentru câteva zile înapoi în Manchester, UK, la starea civilă a prietenei mele cea mai bună din facultate. Pentru mine a fost un eveniment foarte așteptat si interesant, pentru că nu mai fusesem în orașul studenției mele și care m-a marcat atât de mult din 2018. A fost tare drăguț să revin acolo, să-l văd atât de schimbat și, nu în ultimul rând, să-i prezint locul unde am locuit și studiat și fetiței mele. 🙂
Am fost entuziasmată și pentru că n-am avut ocazia să merg la o nuntă sau stare civilă în UK niciodată și eram curioasă de cum se desfășoară lucrurile acolo. Starea civilă a fost foarte similară cu cum o facem și noi în România.
Am zburat acolo cu Ryanair (drăguț că acum există zbor direct, direct spre Manchester din București, în trecut exista doar spre Londra sau Liverpool). Zborul durează 3.5h și asta e destul de challenging cu un copil mic alături, dar nu imposibil de gestionat. Am avut la noi niște cărți pe care le-am tot răsfoit, ne-am plimbat prin avion, a făcut cu mâna oamenilor, a lovit scaunul din față (noroc că era gol). Am acceptat plictiseala ei și mârâielile atunci când nu mai știa ce să facă pentru că, sincer vorbind, și noi ne-am plictisit la un moment dat.
Odată ajunși în Manchester, mi-a plăcut să revăd orașul cu un skyline destul de schimbat față de cum era în 2018 (s-au construit foarte multe clădiri înalte pe care inginerul din mine le-a admirat cu foame 😀 – știu de pe LinkedIn că unele din ele sunt proiectate de foștii mei colegi de la firma de proiectare la care lucram). Ce nu mi-a plăcut e că am ajuns acolo în mijlocul unui Christmas Market (mai era și weekend), așadar centrul orașului, tramvaiele care mergeau acolo, străduțele și orice magazin/cafenea din zonă era extreeeeem de aglomerat.
Ce nu mi-a mai plăcut e că ziua era atât de scurtă, că la momentul în care se trezea Nora din somnul de prânz deja era aproape întuneric afară. :))
Lăsând asta la o parte, mi-a plăcut tare mult să-mi revăd și universitatea, deși am prins-o aproape de fiecare dată seara și parcă n-am văzut-o în toată splendoarea ei :))) Pe lângă asta, în ultimii ani campusul s-a mutat, s-au construit alte clădiri noi în zona unei părți existente a fostului campus, așadar clădirile în care am învățat eu nu mai sunt utilizate acum și nu le-am mai văzut. Dar tot a fost frumos să mă plimb din nou prin campus și să fac poze la clădirea asta minunată (în singura zi în care am văzut-o pe lumină :))
M-a bucurat și să mă reîntâlnesc cu 2 din prietenele mele cele mai bune din facultate, una la care am fost la starea civilă și cealaltă care locuiește acolo. Bineînțeles că oricât am stat la povești cu ele n-a fost de ajuns. Am rămas cu speranța și promisiunile că n-o să mai lăsăm 5 ani până la următoarea reîntâlnire.
Partea care-mi place cel mai mult e că deși am plecat de acolo de atâta timp, încă m-am simțit ca acasă în Manchester. Am simțit că a rămas parte din mine, că încă-mi aparține. Nu știu de ce, dar mă bucură lucrul ăsta. Aștept să revin cu următoarea ocazie, când o fi. 🙂
(Dacă vreți să citiți mai multe articole pe care le scriam în 2017-2018 despre experiența mea de studentă în Manchester, le găsiți aici)
No Comments