Ca toate spitalele din țară. Nu vreau să las impresia că doar acest spital are nevoie de ajutor sau că ar fi în cea mai gravă situație dintre toate, căci nu este. Are doar nevoie de ajutor, iar eu despre el pot scrie, pentru că de el mă leagă ceva, nu de restul spitalelor din țară. Sunt într-o situație în care nu pot să fiu obiectivă, vă rog să mă înțelegeți.
Am scris ieri pe Facebook o postare care m-a copleșit cu numărul de răspunsuri pe care l-a generat, în postare și în privat către mine. Vă mulțumesc din suflet celor care ați donat deja în urma acestui mesaj! Scriam despre cum mama mea lucrează într-un spital care a fost declarat spital COVID în Tg Mureș și de cum este și el, ca toate spitalele din țară, într-o foame de materiale și de bani probabil nemaiîntâlnită. Un spital normal, recunosc că mai curat decât am văzut prin București sau alte orașe, dar care probabil n-a trecut niciodată printr-o pandemie ca acum. Dar cine-a trecut?
Mama mea lucrează ca asistentă medicală în Spitalul Clinic Judetean Mureș care a fost declarat spital COVID-19. Ea…
Posted by Ioana Cristina Boilă on Thursday, 2 April 2020
Mama mea, asistentă medicală la sala de operație a acestui spital, e pe ace de câteva săptămâni. Știe că dacă la un moment dat o să înceapă nebunia, cu multe cazuri venite în timp scurt, n-au nicio șansă să facă față cu actualele echipamente și materiale care sunt utile unui flux normal de pacienți, nu unei pandemii. Cine este responsabil să-i aprovizioneze cu materiale, nu știu să vă spun. Există direcțiune a spitalului, există superiori, dar nu am de unde să știu procedurile și logistica lor, cum se împart materiale între toate spitalele din județ, cine are prioritate, etc. Tot ce știu e că oamenii ăia din linia 1, mama, colegele ei, doctorii, infirmierii, brancardierii au nevoie de ajutor financiar să-și poată cumpăra echipamente și să aibă posibilitatea să trateze în siguranță pacienții bolnavi de covid de la ei din spital.
N-au cum să-i trateze daca și ei se îmbolnăvesc, iar asta este cea mai gravă situație ce se poate întâmpla.
Au nevoie de echipamente, de traininguri (pe care le fac deja intern) despre cum se îmbracă dar mai ales cum se dezbracă combineznul, manușile, cizmele speciale, masca, vizierele, într-o ordine stabilită și cu grijă, astfel încât un material infectat să nu infecteze alte materiale sau alți oameni.
Cum ziceam și pe Facebook, mă simt extraordinar de neputincioasă. Eu stau și tastez la laptop, în timp ce mama + toți colegii ei pleacă acasă în fiecare zi gândindu-se oare ce-o să le aducă ziua de mâine la muncă. Pun pariu că le e groază dimineața când le sună alarma. Oboseala fizică cred că pălește în fața oboselii psihice din această perioadă. E nedrept ca unii oameni să trăiască așa, în timp ce noi privilegiații ne câștigăm banii din click-uri de pe canapea sau din pat!
Tot ce pot să fac eu să duc vestea mai departe, să donez bani și să îndemn și alți oameni să facă la fel, pentru ca acest spital să aibă posibilitatea să-și cumpere măști, mănuși și tot ce are nevoie, pentru a scoate un stres de pe lista de stresuri de zi cu zi. Pentru a ajuta oamenii care lucrează în el, dintre care mie îmi pasă cel mai mult de unul singur, să nu aibă insomnii noaptea și să se trezească chiauni de la gânduri și frici că poate astăzi va fi o zi în care cutia de viziere se termină. Sau o zi în care va trebui să intre la un bolnav covid fără un halat esențial.
Spitalul Clinic Județean Mureș are o asociație înființată pentru a putea primi bani și donații pentru materiale necesare. Știu din surse sigure că mulți pacienți care au venit cu sfântul plic la spital drept recompensă pentru doctori, anesteziști etc. au fost îndrumați să pună banii în contul asociației pentru a putea crește gradul de confort în spital (de exemplu pentru a cumpăra frigidere mai performante, televizoare în saloane, abonament de cablu, etc.). Acum, toate aceste nice to have-uri au fost puse pe pauză și toți banii se duc exclusiv către materiale care să protejeze medicii, asistenții și restul personalului de covid. Ca să poată ajunge toți sănătoși acasă, și angajații și pacienții infectați. Așa cum mi-ar plăcea să ajungă și mami, la momentul când o să se întoarcă acasă. Căci acum urmează să intre în carantă într-un hotel din apropierea spitalului, pe perioadă neștiută încă!
Dacă vreți să faceți fapte bune în această perioadă și să donați bani către spitale, vă îndrum către Asociația Claudius Gallenus, asociația Spitalului Clinic Județean Mureș. Puteți citi informații despre această asociație aici, iar contul în care se pot vira banii este RO78BTRLRONCRT0532293901 deschis la Banca Transilvania. Orice sumă care poate părea neînsemnată contează!
Îmi place cum zice PRO TV-ul: când facem bine, ne facem bine. Donați cu încredere! ❤️
2 Comments
O zi în combinezon • Back to Romania
May 11, 2020 at 2:21 PM[…] gândesc să povestesc, să audă cât mai multă lume ce aud de la ea despre cum e viața într-un spital covid, în combinezon. Deși durează mult și sunt riscante, aș avea tendința să spun că […]
8 luni fără concediu • Back to Romania
July 29, 2020 at 3:09 PM[…] m-a ajutat să rămân cât de cât întreagă la cap. Tot ca un mic update, momentan lucrurile la spitalul mamei sunt bine, au fost destul de bine și sub control în ultimele 2 luni, poate rămân măcar la […]