10 lucruri extra-random despre mine

Nu că m-aş crede atât de importantă încât să consider că nu puteţi trăi fără să ştiţi nişte lucruri despre mine, dar aveam acest articol în Ciorne de mai demult şi m-am gândit ce zi să fie mai bună să fiu narcisistă decât azi, de ziua mea. 😛

1. Mama voia să-mi pună numele Paraschiva, la sugestia părinților ei. Din fericire nu i-a plăcut suficient de mult și-așa am ajuns Ioana (după tatăl ei, Ioan).
2. Când sora mea cea mai mică a crescult suficient cât să nu mai doarmă în pătuț, am scos salteaua ei cea mică (din pătuţ) și-am pus-o într-un capăt al holului apartamentului nostru. M-am dus în celălalt capăt și-am început să fug cu viteză în ideea de a mă da peste cap pe saltea, ca gimnaștii. Problema e că în drum spre saltea m-am lovit de un dulăpior, mânerul lui mi-a intrat în picior și-am rămas cu o cicatrice pe viață deasupra genunchiului stâng. 😀
3. Când eram în clasa a IV-a învățătoarea noastră ne-a dus într-o excursie undeva la Vatra Dornei unde exista un castel de-al lui Dracula. Acel castel avea amenajat într-o pivniță o cameră cu picturi ciudate pe pereți, cu 4 lumânări în colțuri loc de lumini și un sicriu în mijloc cu o pâine (?!) pe el. Ne-au băgat pe toți copiii de 10 ani acolo și apoi un animator a început să ne spune povestea lui Dracula care, la un moment dat, a ieșit cu o mantie lungă și neagră din sicriu și ne-a îmbolnăvit de frică pe toți. Noi am început să fugim pe scări afară, o fetiță urla de spaimă și Dracula fugea după ea prin curtea castelului. A fost una dintre cele mai oribile experiențe ale vieții mele și ani de zile mai târziu mie încă mi-a fost frică noaptea, când dormeam singură la mine în camera de acasă, să nu văd un sicriu în mijlocul camerei. Ce-a făcut învăţătoarea în ziua aia a fost un fel de tutorial despre cum să-ţi abonezi copiii la psiholog pe viaţă.

4. Mi-am cunoscut sufletul pereche și jumătate din inima mea pe internet! 😀

5. Mi-am schimbat de două ori locul de muncă pe unul mai slab plătit.
6. Mergând după principiul Be the kind of person you would like to meet, mie îmi place să întâlnesc oameni ca mine.
7. Puține lucruri din lumea asta îmi plac mai mult decât copiii 😀 Mi-ar plăcea să pot să deschid la un moment dat în viața mea un concept nou de ludotecă unde să fie plin de copii care să se joace, să citească și să chiuie toaaaaaată ziua în capul meu! (o să revin la fraza asta peste câţiva ani)
8. Eu și prietenele mele din Anglia avem o zi în fiecare an, 25 Octombrie (dată aleasă random!), în care ne întâlnim pe skype sau live și facem un review al anului trecut. Facem în fiecare an liste cu ce vrem să obținem până anul următor (de exemplu: un job nou, să mă vopsesc roșu în cap, să îmi fac 3 prieteni noi, să-mi cumpăr 3 charmuri, etc.), iar apoi consultăm listele făcute în anul trecut. Este o tradiție foarte amuzantă pentru noi, începută acum 3 ani și pe care o așteptăm cu drag an de an. Nu deschidem listele in alte zile decât 25 Octombrie ca să păstrăm misterul și să ne amuzăm mai tare neștiind ce ne-a debitat capul cu un an înainte. Abia aștept să văd ce-am scris în lista mea anul trecut! :))
9. Mi-ar plăcea să ştiu să cânt la nişte tobe. Reale, că la unele invizibile cânt în fiecare zi, în special în maşină. Îmi place să mă strâmb ca toboşarii şi să mă cred pe scenă la un concert când îmi cânt melodiile preferate. Îmi gâdilă orgoliul foarte mult faptul că am acasă un băţ de la toboşarul de la The Motans :)))))
10. Îmi este destul de frică de decolări. Ce ironie să scriu asta fix dintr-un avion! 😀 Mi se ridică tot stomacul în gât în timpul decolărilor, nu mă pot uita pe geam și mă gândesc întotdeauna de ce Dumnezeului a trebuit să fac excursia aia. Nu-mi era bine acasă?! :)) Mă relaxez 10 minute mai târziu, când în avion se stinge semnalul de cuplare al centurilor și încep să fiu foarte fericită și încântată cu 30 de minute înainte de sfârșitul zborului, atunci când începe aterizarea. Am avut perioade în trecut, deși zburam foarte des, în care făceam niște mici atacuri de panică și plângeam în aeroport înainte de zbor. Nu știu exact care-a fost motivul pentru această frică a mea de zbor, în afară de niște banale și omniprezente turbulențe nu am prea avut alte experiențe neplăcute în zbor. Cred, totuși, că frica vine din neștiință – dacă aș ști mai bine cum funcționează avioanele, mi-aș da seama că șansele să se întâmple ceva în zbor sunt mici și m-aș liniști mai ușor. Dar citesc mult despre ele, mă fascinează.

Sursă foto 1