Ce se întâmplă pe Facebook când tu nu ești acolo

Într-o încercare de a-mi liniști viața aparent liniștită dar practic destul de stresantă, mi-am șters la un moment dat aplicația Facebook de pe telefon. Mi-am dat seama că intram aproape instinctiv acolo și mă pierdea Dumnezeu scrollând cu zecile de minute, chiar dacă mie nu-mi prea păsa de multă lume care posta acolo. Chiar dacă de regulă dau unfollow masiv paginilor care mă stresează, tot mă trezesc la un moment dat cu mii de notificări de la evenimente, de la pagini cărora le-am dat like cu ani în urmă sau de la comentarii la posturile la care mai comentez eu. E fain să fii in the loop și să știi ce se întâmplă în jurul tău, dar obositor și de multe ori inutil.

Am citit în Succesul redefinit al Ariannei Huffington despre nevoia noastră de conectare continuă, dar fără să fim de fapt conectați cu adevărat la nimic. Mi-a plăcut atât de mult încât l-am și postat pe Facebook, într-o ironie fără margini, ca să nu uit de el. Mi-am șters aplicația din telefon chiar dacă știam că asta nu înseamnă că nu mai intru acolo – până la urmă am o pagină de administrat și un cont personal pe care îl folosesc des pe Messenger. Am zis că dacă tot intru, măcar să intru doar când mă plictisesc şi sunt în faţa unui PC, nu şi asta, şi minute în şir pe telefon din obişnuinţă.

Un alt motiv pentru care am vrut să fac o pauză de la Facebook a fost că multe dintre știrile și postările de acolo mă supără. Fie că vreau să accept sau nu, orice știre tristă mă afectează și mă dezamăgește într-un fel sau altul. Fie că e vorba de politică, oameni care au nevoie de bani pentru operații complicate sau oameni nevorbiți care au diverse alte frustrări pe care n-au cu cui să le verse, marea majoritate a oamenilor de pe Facebook SE PLÂNGE încontinuu, dar absolut încontinuu, despre tot ce se poate în lumea asta.

Mie Facebook mi-a arătat în decursul timpului cât de proști și limitați sunt de fapt unii oameni! Ce gândire pot avea unii, de ți se face milă de capul ăla al lor (apropo, după ce citesc chestii pe Facebook de multe ori mă gândesc la cum cea mai mare minciună pe care o credeam când eram mică era că oamenii mari ştiu despre ce vorbesc. Haaaa hahahaha :))) ).  Mult mai mulți oameni își exprimă nemulțumirea, decât bucuria (ştiţi conceptul de taking things for granted?). De multe ori oamenii se plâng fără un motiv real, doar pentru că sunt obișnuiți din viața de zi cu zi să discute și să se scalde constant în ciorba de probleme şi lamentări. De regulă, eu fac des curățenie pe Facebook, iar Unfriend/Unfollow sunt prietenii mei cei mai buni. 😀

Nu sunt nevoită să stau, să citesc și să mă încarc cu problemele tuturor. Nu mă interesează întotdeauna să aflu toate știrile, cum s-a mai făcut nu știu care politician de râs, ce prostie a mai debitat vreun vecin pe grupul blocului nostru (oh, doamne, câte aș avea să vă povestesc aici!), cum au vorbit cu un client angajații de la un magazin sau cum înjură oamenii pe Firea pentru transportul în comun. Merg de multe ori pe principiul că dacă se întâmplă ceva important aflu oricum, că nu trăiesc în junglă. N-am nevoie să fiu eu la curent întotdeauna și în timp real cu toate problemele tuturor.

Sursa: https://www.thedrum.com/news/2015/09/28/infographic-your-facebook-addiction-numbers

Cu excepția dăților când, din obișnuința ultimilor 9 ani, uit de planul meu și mă apuc de scrolat involuntar, în mare parte din dăți intru doar ca să verific notificările, să dau câte-un share la un articol sau să povestesc despre ceva anume pe pagina blogului. Încerc să ies din rutina din care caut iconița albastră de pe telefon de fiecare dată când mă plictisesc, pentră că timpul pierdut acolo mă supără de prea multe ori. Acum, după mai multe luni de experiment, am ajuns să folosesc Facebook aproape exclusiv pentru blog și Messenger.

Mai am pe Facebook și oameni care mă interesează, pe care îi caut eu intenționat, să văd ce mai fac și zic. N-ar trebui să fac asta dacă Facebook ar ști să-mi arate, așa cum i-am spus eu s-o facă, doar paginile care mă interesează, dar hey – întortocheate-i mai sunt căile! Oricum, partea interesantă e că ce fac oamenii foarte apropiați mie știu înainte să afle Facebookul (pentru că ținem legătura în privat), iar despre ceilalți oameni, după cum ziceam…. 😀

Din experiența mea, e greu să folosești Facebook constructiv – acuma depinde şi ce înseamnă constructiv pentru fiecare (pt mine, de exemplu, înseamnă să te educi din el sau să-ţi aducă bani) E greu ca Facebook să te învețe ceva, să te ajute să devi cu un gram mai deștept.  Oricât ai încerca să faci doar ce ți-ai propus, cumva ajungi la inevitabilul scroll. Scroll-ul mă încarcă de problemele tuturor, iar eu n-am nevoie de asta în viața mea. Ca să răspund la întrebarea din titlu, pe Facebook se întâmplă o grămade de lucruri când tu nu ești acolo. Și, din experiență, de 95% din lucrurile astea sunt destul de inutile pentru viaţa mea sau a ta. 🙂

Sursă foto 1