Un biciclist pe șosea = o mașină în minus în trafic

Sunt foarte subiectivă, pentru că sunt pasionată și trăiesc la rândul meu în casă și în viață cu o persoană foarte pasionată de biciclete.  Sunt subiectivă în articolul de față, dar nu cred că greșesc cu nimic în ceea ce afirm. Am o serie de motive pentru care cred că ar trebui să mulțumim bicicliștilor că există pe șosele, dar nu știu exact cu care să încep, așa că încep cu o poveste.

Ați văzut articolul despre turul pe biciclete pe la casele vintage din București? 😀

În 2018 a avut loc un atac terorist în Manchester, UK, nu departe de casa mea, la concertul Arianei Grande. 22 de copii și tineri pe care îi duseseră părinții la un concert al artistei preferate nu s-au mai urcat în mașinile părținților în seara aia. A fost un eveniment foarte trist care a lăsat urme dureroare în toată lumea din oraș.

(și când te gândești că vorbeam cu prietenele mele să ne luăm bilete la concertul respectiv! )

Scrisesem la un moment dat un articol căruia nu i-am mai dat publish niciodată în care povesteam despre cum am simtit, ca localnici, teroarea acelor prime zile de după atentat, când tot orașul era amorțit într-un fel dubios de dureros. Au fost niște zile în care pe stradă, în mall-uri sau în mijloacele de transport în comun aveai constant un gând prost în cap că toată lumea e suspectă și că până și vecinul din dreapta ta poate scoate o mitralieră cu șuruburi și cuie și te poate omorî. Până și vecinul ăla mai negru sau mai arab. E ciudat acum să gândesc așa, dar atunci asta era atmosfera într-un oraș proaspăt terorizat.

Teroarea n-are nicio treabă cu realitatea, logica sau cu probabilitatea.

Am refuzat în primele săptămâni de după eveniment să mai circul cu tramvaiul (care reprezenta cea mai rapidă opțiune pentru mine de a ajunge la muncă). N-am mai putut, eram prea speriată și terorizată de oricine din jurul meu, deși în mod normal sunt un om foarte normal și fără niciun soi de paranoia prin cap. E greu să gândești logic atunci când vezi zilnic pe stradă polițiști cu mitraliere, polițiști în mall-uri, mașini cu CRIME SCENE la noi la facultate, articole in ziare cu racolări de suspecți din case din cartiere prin care te plimbi zi de zi, restaurante și localuri închise (toate cele din jurul arenei unde a avut loc atentatul au fost închise pe perioada investigațiilor), ambulanțe și alte mașini de poliție. ZI. DE. ZI. Te simți ca într-un mic război și e greu să te comporți cum ai face-o în mod normal. Teroarea, v-am zis.

M-am dus o săptămână pe jos la muncă.

Făceam peste o oră, dar măcar nu eram galbenă la față de frică în tramvai. Apoi am început să mă plictisesc de drumul ăla interminabil și m-am tot gândit cum să fac să funcționeze pentru mine ideea unei biciclete. Nu circulasem niciodată acolo cu una, nu știam de unde să închiriez una pentru mai multe zile. Mă gândeam să și cumpăr una, dar, din nou, nu știam sigur dacă sunt hotărâtă că-mi va conveni să merg zi de zi cu ea la muncă sau dacă ar fi meritat efortul. Am găsit până la urmă un serviciu prin care puteai închiria cu câteva lire pe zi o bicicletă și o puteai ține cât vrei la tine. Am zis să încerc o săptămână și, dacă-mi va plăcea, mă organizez și cumpăr una. A fost prima dată când am circulat ca un occidental veritabil cu bicicleta spre muncă. 😀

Fast forward câteva luni mai târziu, mă mut în București cu prietenul meu, ”bicicletar” profesionist cu (acum) 3 biciclete diferite în propria-i pivniță. Pentru șosea, pentru munte, pentru zăpadă, înțelegeți. Deși eu nu l-am încurajat și n-o să-l încurajez niciodată să meargă cu bicicleta pe stradă către muncă, el oricum o face vara. Că, na, argumentul de a ajunge în 9 minute la muncă în loc de 40 e destul de greu de combătut. Dar m-am plimbat și eu de câteva ori cu bicicleta pe șosea (în drum spre vreun parc, nu că mi-ar plăcea adrenalina) și am văzut că animalele din jungla bucureșteană nu înțeleg că unui biciclist ar trebui de fapt să-i mulțumească, în loc să-l claxoneze sau intimideze.

De ce?

Pentru că regula de aur: un biciclist pe șosea = o mașină în minus pe șosea

Într-o țară în care majoritatea oamenilor merge dimineața la muncă singur într-o mașină cu 5 locuri, 100 de oameni în 100 de mașini ocupă un bulevard în care ar putea încăpea de vreo 20 de ori mai mulți oameni dacă aceștia ar fi în transport în comun sau pe biciclete.

Când eu și alți 3 prieteni ieșim cu bicicletele pe stradă, gândește-te că am fi putut fi 4 oameni în 4 mașini. Tu ai fi putut sta încă 10 minute în plus la un semafor dacă noi (și încă vreo 4-5 bicicliști de pe stradă) am fi ocupat șoseaua în plus cu câteva mașini. Pentru că, plot twist, chiar crede cineva că oamenii care circulă cu bicicleta fac asta pentru că n-au mașini?! :))

Circulăm cu biciclete ca să ajungem mai repede la destinație, pentru că e mai interesant și-ți mai și facem un bine, eliberând strada cu câteva mașini. Cu plăcere! 😀

Văd vară de vară tot mai mulți bicicliști și oameni pe trotinete pe străzi, ceea ce e fain. Cu cât sunt mai mulți, cu atât o să se obișnuiască șoferii mai tare cu ei și n-o să se mai uite, ca măgarii la poarta cea nouă când văd bicicliști (așa cum o fac acum șoferii mașinilor din provincie, neobișnuiți cu biciclete pe șosele). Nu mai intru în argumentul că bicicleta este și ea vehicul, că are fix și cu niciunul mai puține drepturi și obligații față de un autovehicul normal, pentru că n-am ce să zic sau demonstrez legat de acest lucru, legea este suficient de clară.

În legătură cu trotinetele aș avea ceva de comentat, mi se pare foarte periculos când oamenii merg cu ele pe șosea, cred că ar trebui lăsate pentru trotuare (nu știu exact dacă în alte orașe ale țării sunt așa populare, dar vara în București foarte mulți circulă cu ele). Mă rog, fiecare ține la siguranța lui cât ține. 😀 Pentru cei care preferă să (și au opțiunea asta) să-și lase mașinile acasă în schimbul unei trotinete, eu zic că cea mai bună combinație pentru orașul București este trotineta+metrou. Din păcate legislația trotinetelor este neclară, nu scrie nicăriei dacă ai voie cu ele pe șosea sau pe trotuar, cam fiecare decide pentru el cum e mai bine. Nu am auzit de oameni pe trotinete amendați că circulau ilegal. 🙂

Revenind, bucurați-vă data viitoare când vedeți bicicliști pe stradă și amintiți-vă că, statistic vorbind, țările cu mulți bicicliști sunt întotdeauna cele mai educate și mai civilizate (am eu un citat preferat care spunea ceva de genul că Știi că o țară este cu adevărat dezvoltată atunci când și businessman-ii merg către muncă cu mijloacele de transport în comun – cred că ar merge adaptată zicala și pentru biciclete). Vezi Olanda, Anglia, țările nordice, etc. Sper să se trezească și la noi an de an tot mai mulți oameni care să realizeze că, pentru unii dintre ei, mersul cu bicicleta chiar e o variantă viabilă. Nu zic să te plimbi cu bicicleta dintr-un colț al Bucureștiului în celălalt, dar uneori, când nu lucrezi prea departe de casă, îți poate salva minute bune din ziua ta. V-am zis mai sus cazul prietenului meu.

Cred că singurul dezavantaj pe care-l văd la bicicliști este că, pe stradă fiind, au de inhalat praf și fum din țevi de eșapament când trec pe lângă mașini. Deși, pentru cine chiar își dorește să biciclească, există o soluție și pentru asta: această eșarfă care conține niște filtre ce filtrează 99,7% dintre poluanții, praful, fumul de la mașini și alți alergeni care există în orașele mari și poluate (conform testelor).

În fine, ideea este că și dacă doar în parcuri ieșiți cu bicicleta tot e bine.

Iar dacă vă aventurați pe stradă în zone în care e safe să faceți asta, renunțând la mașină, mulțumesc că sunteți o parte din lanțul care trage către civilizație. Eu mă pregătesc pentru un concurs de mountainbike de 32 de km la munte, la Cozia, în mai, așa că wish me luck! ? 😀

Sursă foto 1, 2, 3