Acum 2 săptămâni am fost câteva zile în Manchester.
Cine mă citește de mai mult timp știe că blogul ăsta acolo a început de fapt, cu povești din studenția mea și mai apoi din experiența reîntoarcerii în România (își mai aduce aminte cineva că acum 8 ani blogul ăsta se chema Back to România? 😀 ). Așa că dacă știți lucrurile astea, poate anticipați nivelul de emoții pe care l-am simțit atunci când am revenit în orașul studenției mele (nu am mai fost acolo din 2018), un oraș cu care am avut o relație de love-hate, dar care acum, la 6 ani de la plecarea de acolo, e ultra-romantizat în mintea mea și care-mi provoacă multe emoții pozitive (de bucurie, nostalgie, mândrie). Am adorat să-l revăd. 🙂
A fost pentru prima dată când am mers acolo alături de Nora și m-am bucurat tare mult să văd că acum există zboruri directe București – Manchester, cu Ryanair. Mi s-a părut că am ajuns atât de repede! 🙂 Eu eram obișnuită cu zbor pe Luton (Londra) și apoi o călătorie care-mi mânca toți ficații de 3-4-5 ore către Manchester – cu bus când eram studentă, iar apoi cu tren când am început să muncesc și am avut bani. Acum, nici nu ne-am urcat bine, că pac țac 3.5 ore mai târziu eram deja confuză de ”Ăsta a intrat în giratoriu pe interz….AAAAAA!” :))
Un pic mi-e rușine să zic, dar am avut emoții de zborul cu Ryanair, pentru că eu am mai circulat cu ei în trecut într-un avion care mi se părea că se dezmembrează (iar asta a fost important pentru mine, pentru că eu am frică de zbor și orice detaliu legat de comfortul în avion îmi potențează sau diminuează anumite anxietăți) și am rămas cu impresia că așa sunt toate avioanele lor. Ani de zile am evitat intenționat compania asta. Nu știu ce s-a schimbat în ultimii 10 ani, cert e că am avut 2 zboruri excelente (dus – întors), avioanele nu păreau că se dezmembrează și cel mai important, AMBELE ZBORURI AU PLECAT LA TIMP!!!!!! :))))
Chiar și căpitanul a fost super ok, și dacă mă întrebați de unde știu, aflați că am avut ocazia să și vorbim cu el, ceea ce a fost printre highlighturile excursiei pentru mine, pentru că am tendința ca pe cât de frică mi-e de avioane, pe atât de magic să consider tot legat de ele, iar pe piloți să-i văd ca pe un fel de supra-oameni :))
Cum am ajuns să schimbăm 2 vorbe cu pilotul? Totul a început prin faptul că m-am împrietenit cu Crina, o mamă din comunitatea Matca din care fac parte. Crina deține brandul Plannor și vinde prin el jurnale de zbor pentru copii în care aceștia (sau părinții) să-și noteze și să păstreze ca amintire detalii din fiecare zbor pe care-l fac.
Pe o pagină. 😀 Pe cealaltă trebuie să contribuie cu informații pilotul aeronavei. Stați să vedeți. 😀
Și cum sunt eu așa super fermecată de avioane, dar și pentru că profit de orice ocazie să o învăț pe Nora despre lumea din jurul ei (de exemplu, are 2 cărți despre avioane pe care le tot răsfoim înainte și în timpul zborurilor și ador să-i văd rotițele cum se învârt în cap când vede în realitate ceva ce-a văzut și în carte), i-am cumpărat fetiței mele acest jurnal de zbor, pentru că pe lângă ce-am spus mai sus, mi s-a părut o super idee pentru cineva care iubește avioanele și aviația.
Daaaar și pentru că eu sunt mama aceea care vrea să nu uite nimic din experiențele fetiței și care are albumul bebelușului, albume fizice cu poze, jurnal alimentar, jurnal scrapbook de călătorii și acum și jurnal de zbor, pur și simplu pentru că mi se pare că i-am oferit până acum fetiței mele o copilărie fermecătoare, așadar NU VREAU SĂ UIT NIMIC. 😀
Sincer, mă entuziasmează și ideea că într-o zi va crește și va fi obișnuită cu lumea aviației, va fi zburat deja foarte mult, va fi vorbit deja cu mulți piloți, va fi văzut deja cum arată în realitate cabina piloților și va ajunge să înțeleagă lumea mult mai bine și mai hands-on. Într-un domeniu care mie îmi place, aviația în acest caz, dar cu siguranță o să-i facilitez accesul, în măsura posibilităților, la orice domeniu își va dori ea. 🙂
Nora are mai multe zboruri la activ, dar ultimele două din și dinspre Manchester au fost primele în care am avut jurnalul Plannor la noi, iar piloții Ryanair au fost foarte drăguți și i-au scris amândoi detalii despre zbor în spațiul alocat, dar și câte un mesaj personalizat!
Iar pilotul primului zbor, pe lângă faptul că în timpul zborului a spus la un moment dat la microfon și ”[…] Și, avem la bord o mică pasageră pe nume Nora pe care o așteptăm în față la aterizare să-i înapoiem jurnalul de zbor”, ne-a întâmpinat afară din cabină să ne salute și să ne spune cât de entuziasmat a fost și el să vadă jurnalul Norei. Și stewardesa pe care am rugat-o să ducă jurnalul pilotului a vrut să-i facă o poză ca să rețină numele brandului și să-și poată comanda și ea unul.
Nu știu cum a fost pentru Nora să vadă că în realitate piloții pot fi și oameni (în cartea pe care am citit-o în timpul zborului piloții erau un flamingo și un raton, deci nu exact care au fost așteptările :))))), dar eu am fost impresionată. Mi s-a părut un moment tare drăguț (care clar m-a ajutat cu calmarea anxietății pe care o am când zbor) și m-a făcut să nu mai fiu supărată pe Ryanair :)))
(I-am trecut Norei și zborurile vechi în jurnalul Plannor, înghesuite pe prima pagină, ca să le păstrăm și pe ele ”la dosar”, chiar dacă n-au apucat să fie semnate de piloți).
Sper să-i placă Norei când va crește mare că i-am făcut un jurnal cu toate zborurile ei, sper să se bucure de mesajele pe care i le vor lăsa toți piloții din zborurile în care va merge. Iar dacă vă place și vouă ideea acestui jurnal sau dacă v-a venit în minte un copil călător care s-ar bucura de un astfel de cadou când va fi mare, jurnalele Plannor se găsesc aici. Iar eu vă recomand oricum s-o urmăriți și pe mama Plannorului pe instagram, aici. Pupici! 🙂
No Comments