După cum am mai scris în trecut, îmi face o mare plăcere să merg la teatru, iar dacă la cel de adulți ajung atât de rar (nu mă întrebați de ce, faptul că am un copil mic nu e o scuză, ajungeam la fel de rar și înainte, în ciuda tuturor promisiunilor și planurilor), recuperez acum mergând alături de fetița mea de 2 ani și câteva luni. Văd că îi plac și ei piesele de la Țăndărică sau Opera Comică pentru Copii, așadar arunc cu bani înspre cele două cu inima deschisă! 😀 (există și alte teatru cu piese pentru copii, de exemplu Ion Creangă, Coquette, Teatrul Vienez de Copii, etc., doar că despre ele n-am scris pentru că acolo n-am fost ÎNCĂ. 😀 )
Astăzi am fost la piesa ”Tigrișorul Petre” de la teatrul de păpuși Țăndărică, despre care habar n-aveam despre ce va fi. Singurul motiv pentru care am venit a fost că am găsit bilete în primul rând, iar pentru mine ăsta e un aspect important, pentru că fetița mea are sub vârsta recomandată pentru această piesă, așadar este și mai mică de înălțime decât restul copiilor din sală. Deci anul ăsta caut intenționat să stăm cât mai în față, să mă asigur că vede personajele, decorurile și acțiunea cât mai bine.
În plus, știind că va fi o piesa la teatrul Țăndărică (unde am mai fost la Capra cu trei iezi de două ori și care ne-a plăcut foarte mult), am avut încredere că indiferent despre ce va fi vorba, ne va plăcea. Am avut dreptate. 🙂
Tigrișorul Petre
Petre este un tigru mic căruia îi este foarte frică de multe din jurul său: ploaie, tunete, alte animale, oameni, etc. Își dorește foarte mult să reușească să primească sau să cumpere niște curaj pentru a reuși să-și depășească temerile și pentru a fi și el la fel ca restul tigrilor din familia lui. El trece prin mai multe evenimente care îl conving, în final, că el este de fapt foarte curajos pentru că să fii curajos nu înseamnă să nu-ți fie frică, ci înseamnă să faci lucruri în ciuda fricii. Iar asta este fix ceea ce învață tigrișorul Petre și copiii care-l urmăresc. 🙂
Despre frică și curaj
Mi se pare important să definim copiilor (și nouă) corect ce înseamnă curajul, pentru că prea des cădem în capcana de a-l atribui lipsei fricii. Asta este greșit. 🙂 Curaj nu înseamnă lipsa fricii. Curaj înseamnă în ciuda fricii. Dacă doriți să aprofundați subiectul, o carte pentru copii care-mi place extrem de mult despre acest subiect este ”Curajos ca un leu” de Rachel Bright, editura ART.
Dacă eu mă duc la magazin să cumpăr o pâine, nu e corect să spuneți despre mine că ”am curaj să merg să cumpăr o pâine” – asta pentru că mie nu-mi este frică să merg să cumpăr pâine în mod normal. Dar dacă mie îmi este frică în mod normal să zbor cu avionul, dar aleg totuși să zbor, puteți spune că sunt curajoasă că am făcut acest lucru în ciuda fricii. 🙂 Dacă nu vă place exemplul meu, stați să vedeți cum ajunge tigrișorul Petre la aceeași concluzie. 😀
Cum spuneam și la alte piese de teatru la care ne-am dus, nu cred că la 2.5 ani copiii înțeleg tot ce se întâmplă pe scenă, dar nu văd asta a fi o problemă. Emoția pe care o numim frică (ce înseamnă, de la ce poate să apară, cum arată pe fața unui om, cum se simte) este ceva ce copiii cam știu și reușesc să recunoască de pe la 2 ani începând, deci subiectul principal al piesei eu cred că poate fi înțeles și înainte de 3 ani. Păpușile și animalele ce apar pe scenă sunt unele pe care copiii de la 2 ani în sus le cunosc în mare (un tigru, un crocodil, maimuțe, mama tigru).
Cred că-i ajută și dacă le explicăm discret în timpul piesei anumite întâmplări folosind cuvinte pe care știm că le cunosc. Dar nu prea des, mai cred și că e important să nu aibă o moară stricată care le vorbește în urechi constant și îi distrage. Piesa durează o oră.
Teatrul de păpuși
Ca întotdeauna, eu sunt fascinată de teatrul de păpuși, de păpușile în sine (vedeți în poza principală a articolului), de actorii care stau sus și trag de fire și fac păpușile să aibă niște gesturi atât de naturale, mi se pare wow. Mintea mea de adult înțelege că asta este consecința a ani de zile de mânuit păpuși, dar această explicație nu mă face să fiu mai puțin fermecată. 🙂
Vă recomandăm să mergeți piesa ”Tigrișorul Petre” (și la altele de la teatrul Țăndărică, de ce nu?), iar dacă v-am făcut cât de puțin curioși, să știți că puteți vedea un scurt trailer aici. Bilete și zilele cu reprezentații se găsesc pe site-ul teatrului aici.
Vizionare plăcută! 😀
No Comments