Participarea mea la evenimentul Study UK organizat în noiembrie de British Council România m-a încurajat să reîncep să scriu mai mult despre acest subiect al plecatului la studii în UK și al experienței mele ca studentă în UK. Mi-am dat seama că există foarte multă lume interesată de informații la cald despre acest hot-topic, și nu doar informații despre cât de bine este afară și cum studiază studenții împreună pe iarbă la soare și cum viața acolo e roz și zen. Că dacă cineva își imaginează că realitatea e ca în filmele cu facultăți și frății, am vești foarte proaste pentru ei! 😀
Oricât m-am informat eu pe n-sprezece mii de forumuri online înainte să plec, nu le-am stiut pe toate în momentul în care mi-am luat primul bilet de avion spre Anglia în anul 1. Au fost multe lucruri pe care le-am descoperit acolo și care mi-ar fi prins bine să le fi știut dinainte.
M-ar fi ajutat să locuiesc într-un oraș cu legături directe de avion către România
Am cheltuit câteva mii de lire pe bilete de avion în 6 ani de zile locuiți în Manchester, dar n-aş chiar neglija nici suma pe care am dat-o pe biletele de tren sau autocar către aeroport. Sau timpii petrecuţi pe drum din Manchester către aeroport, 3.5 ore cu trenul sau 6 cu autocarul (am zburat aproape de fiecare dată din Luton, pentru că aveam curse directe spre Tg. Mureş). Toate astea înmulţite cu vreo 3 sau 4 excursii către România pe an au dus la foarte mulţi bani cheltuiţi şi foarte mult timp în care m-am plictisit şi chinuit şezând pe un scaun până-mi amorţeau fundul, spatele și oasele. Şi, drept urmare, foarte multă oboseală.
Dacă aş fi locuit în Londra mi-ar fi fost mai uşor să ajung în ţară (din cele 4 aeroporturi ale Londrei faci mai puțin de o oră cu trenul până în zona centrală a orașului și 3 ore până în România). Legături către România aş fi avut şi din Liverpool, Doncaster sau Birmingham, însă n-am avut niciodată din Manchester. 🙂 Cred că ar fi fost un super-beneficiu să fi locuit mai aproape de un aeroport de unde zbura cineva către România. Cu toate astea, n-aș fi dat Manchesterul pe niciun alt oraș. 😛
Învățătură de minte: reține că dacă te muți într-o țară nouă o să vrei să vii prin România poate mai des decât ți-ai imagina și-o să-ți pară bine să nu trebuiască să călătorești jumătate de țară până la un aeroport potrivit.
M-ar fi ajutat să nu merg acolo singură, singurică
Nu mi-am dat seama foarte clar în ce mă bag atunci când am decis să-mi trimit dosarul pe UCAS.com (site-ul prin care se realizează aplicațiile la facultățile din întregul Regat Unit). Eram în clasa a 12-a și mi-am dorit foarte mult să-mi demonstrez independența și libertatea și să încep o viață nouă ca-n filme. Realitatea m-a lovit în cap ca un tren ce lovește un zid la 300 km/h odată ce m-am trezit singură într-o super metropolă de care nu mă puteam bucura așa cum aș fi vrut pentru că am fost la un pas de depresie din cauza singurătății în anul I.
I-am invidiat pe colegii și cunoscuții mei de acolo (români sau nu) care au venit la facultate împreună cu un frate, o oră, un vecin, un fost coleg. I-am invidiat pe prietenii mei ce studiau Computer Science pentru că dintr-o sală de 100 de studenți, 20 erau români. Eu am avut un singur coleg român și doar în primul an. M-aș fi simțit un pic mai ca acasă dacă mergeam acolo împreună cu cineva apropiat, cineva care să-mi amintească de fosta mea viață de la Tg. Mureș. Șocul inițial a fost groaznic, dar a fost amortizat în timp de prietenii pe care mi i-am făcut începând cu al doilea semestru din anul I.
Învățătură de minte: dacă vrei să te muți într-o țară nou și ai posibilitatea să faci asta alături de cineva apropiat, fă-o și fii recunoscător! 😀
Mi-ar fi plăcut să ştiu că profesorii n-au aşa aşteptări ridicate de la noi precum credeam eu
Când am intrat la prima oră în sala de clasă în care aveam primul curs și când mi-am auzit primul profesor vorbind am simțit cum mi se coboară cerul rapid înspre cap. Aveam impresia că toată lumea în afară de mine știe tot și înțelege tot ce se întâmplă și ce se va întâmpla în timpul anului la toate cursurile noastre. Când mi-am auzit profesorul de matematică vorbind despre niște concepte de care eu n-am auzit niciodată, am dat fuga la bibliotecă să iau toate cărțile din care credeam că voi înțelege ceva, să pot studia în particular. Panica s-a accentuat când mi-am dat seama că n-am deloc cum să-mi torn cu pâlnia în cap capitolele din cărțile tocmai împrumutate.
I-am trimis un e-mail profei de mate din liceu s-o întreb de unde să învăț ecuațiile de nu știu ce ordin și mă certam în sinea mea că n-am fost și mai atentă la orele de mate dintr-a 12-a decât am fost. Simțeam o teamă teribilă de fiecare dată când nu înțelegeam un cuvânt sau un concept, pentru că mă simțeam singura care nu înțelege și credeam că trebuie să pricep TOT. Mi-au trebuit câteva ore de matematică până să pricep că tot ce urma să facem în anul I la matematică eu știam deja din liceu, spre deosebire de mulți colegi de-ai mei. Mate-info for the win!
Cuvântul facultate suna foarte serios și formal pentru mine
Mi-am imaginat că, la facultate fiind, profesorii o să aibă așteptări de la noi ca de la niște profesioniști. Mi-am imaginat că o să aibă pretenția de la noi să știm TOT la orice oră și să fim extraordinar de pregătiți în orice moment. Simțeam că dacă nu învăț pentru fiecare curs sunt o ratată care va rămâne în urmă și nu va recupera niciodată. Mi-am dat seama pe la jumătatea primului semestru că pentru profii noștri noi eram doar niște copii dornici de învățare și sub nicio vorbă niște genii de la care se aștepta cineva să vină la facultate deja învățați. Profesorii mei au fost oameni normali, la fel ca noi.
La facultatea mea, notele din primul an de studiu nu se luau la calculul mediei finale deoarece se consideră că anul 1 este un an de adaptare, de obișnuire, de aducere a tuturor copiilor la aceeași linie de plutire. Oamenii ăia știau că la ei vin studenți din toate colțurile globului, din toate sistemele de învățământ posibile și că nu-i corect să presupui că toți știu aceleași chestii când intră pe ușă în anul 1. Cool, nu? 😀
Învățătură de minte: viața-i de multe ori mult mai simplă decât o facem noi să pară.
***
Ce ți-ar fi plăcut să știi înainte să intri la facultate? Ce din ce n-ai știut ți-ar fi făcut viața mai ușoară? Faceți și voi un trip down memory lane, ca mine 😛
Sursă foto 1, 2
[cs_divider size=”cstheme-shortcode” type=”line” color=”#25262c” height=”1px”]
Am mai scris despre: ce poți face ca student în UK cu 37,000 de lire, cât am cheltuit pe lună ca student în UK, cum am ajuns în Manchester și cum am decis să plec la facultate în străinătate.
No Comments