Norișorul.ro
Back to Romania (old blog)

Biblioteca mea din centru

Viața mea anterioară mi-o amintesc mai bine decât îmi amintesc viața din clasele 1-4, ca să vedeți cât de îndepărată mi se pare acea perioadă. Dacă n-aș avea niște poze și câteva amintiri de-atunci, nu aș fi ținut minte nimic din ce a fost Ioana, elevă în clasa a II-a B.

Fosta Școală Generală nr. 4 din Târgu Mureș, devenită ulterior Gimnaziul Europa, era și este și astăzi localizată în centrul orașului, o zonă foarte bună pe vremea aia. O fi bună și astăzi, doar că prefer să nu-mi imaginez ce chin se formează pe strada Horea zi de zi când toată lumea aduce copiii cu mașini la școală. Nu știu, așa-mi imaginez.

Fiind în centru, școala noastră era aproape de biblioteca județeană.

Pe vremea aia, poate și astăzi, această bibliotecă avea o secție uriașă, separată, o clădire imensă dedicată doar cărților pentru copii. Nu mai știu ce colegă m-o fi tras prima dată după ea la bibliotecă, tot ce știu e că puține lucruri din acea viață mi le mai amintesc atât de bine precum Biblioteca pentru Copii. Când i-am cerut lui tata buletinul ca să merg să-mi fac fișă (adică abonament), nu știu de ce m-am așteptat să nu mi-l dea. Poate că mi-era frică să nu-l pierd, știam despre buletin că este ceva foarte important și în orice caz nu pentru copii. După ce mi-a arătat unde să-l depozitez ca să nu-l pierd, în buzunarul secret din spatele ghiozdanului roșu cu negru, mi l-a dat.

MI L-A DAT!!!

M-am dus a doua zi și mi-am făcut fișă, cu cele mai mari emoții. Dacă ceva nu e bine și n-o să mă lasă să împrumut cărți?! Am terminat repede, am pus buletinul în buzunarul secret, și-am început să mă plimb printre rafturi. A fost unul dintre cele mai emoționante momente din viața mea! <3

Noi întotdeauna am avut multe cărți acasă. Chiar dacă nu-mi aduc aminte dacă îmi citea mama povești la 3 ani înainte de culcare, cred că eram prietenă cu cărțile de când eram bebe. Le citeam, le mâncam, când cum. Dar atâtea rafturi ca la biblioteca județeană eu nu văzusem niciodată în viața mea. Și toate cu cărți pentru mine! Adică da, avem și acasă bibliotecă mare, dar 90% sunt cărți de-ale mamei din care nu înțeleg nimic, iar aici am O CLĂDIRE ÎNTREAGĂ doar cu titluri pentru copii? Nu poate fi real așa ceva!!!

Nu mai știu câte și ce cărți am luat la mine în acea zi, dar știu sigur că am revenit de multe ori. Am împrumutat în decursul timpului Harry Potteruri, cărți cu povești, cărți cu elevi, cu poze, animale, albume, atlase, enciclopedia copiilor, poezii, tot ce se putea și ce era acolo. Sper din suflet că biblioteca asta încă funcționează, era uriașă, cu zeci de rafturi, ar fi păcat să nu se bucure de ea copiii și astăzi!

Mai apoi…

…în clasa a 5-a m-am mutat la altă școală, mai departe de biblioteca județeană (și de secția pentru adulți și de cea pentru copii) și n-am mai venit așa des pe acolo. Deja începeam să primim la școală lectură obligatorie, enorm de plictisitoare (n-am citit nici până în ziua de astăzi Exuvii cu care ne-a îmbibat capul profesoara noastră de română dintr-a V-a). Cred că școala generală a fost doamna cu coasa care a omorât toată bucuria mea de dinainte referitoare la cărți și la citit.

Am revenit la bibliotecă în liceu, când am descoperit că secția pentru adulți avea o mulțime de titluri foarte interesante pentru vârsta mea și când mi-am dat seama că literatura e mult peste jegul din clasele gimnaziale. Adică ce ne punea să citim atunci erau doar niște fosile de cărți, dar cărți interesante există cu milioanele în biblioteca orașului. A fost așa un sentiment fain!

N-am mai fost la biblioteca din centrul Târgu Mureșului din liceu.

În Anglia am citit puțin, iar de câțiva ani încoace prefer să-mi cumpăr cărțile care-mi plac, decât să le împrumut. Poate și din comoditate, n-am mai avut de la 10 ani o bibliotecă în apropiere. Poate și din dorința de a avea propria mea bibliotecă pe care sper s-o recitesc într-o zi, doar de dragul de-a nu lăsa cărțile să moară după o primă citire. (Apropo de asta, gândim, eu și Natalia, un fel de eveniment mic de tip book-swap în București prin toamnă, v-ar plăcea să participați la așa ceva? 😀 )

Am avut o bibliotecă uriașă și la facultate, în câteva clădiri separate, dar având în vedere că era plină, evident, de cărți de specialitate, nu i-am prins gustul chiar așa de adânc. În facultate, pentru mine biblioteca în primul rând nu se numea bibliotecă, ci library, iar în al doilea rând era doar un loc cu liniște în care era fain să mergi să înveți. Nu un loc unde să găsești cărți pe care să le citești și în autobuz de curiozitate.

Habar n-am cum sunt privite bibliotecile în anul 2018.

Mai merg copiii prin ele? Dar oamenii mari? Mai rezistă? Îmi tot zic că-mi fac un abonament la biblioteca centrală din București, dar știu bine că aș ajunge nepermis de rar pe acolo. Măcar dacă ar fi vreun metrou care să oprească prin apropiere. Plus de asta, majoritatea cărților pe care le citesc eu sunt noi, aflu de ele pe măsură ce sunt lansate, aflu de pe Facebook, de la colegele bloggerițe, iar în bibliotecă nu știu dacă există cărți atât de noi. Nu știu sigur ce vreau mai mult, să împrumut cărți oare sau să văd din nou cum e într-o bibliotecă? Mă interesează subiectul ăsta, povestiți-mi orice vă amintește de biblioteci în viețile voastre, fie din trecut, fie de astăzi.

Ca recunoștință pentru toată emoția din copilăria mea legată de intratul într-o bibliotecă impunătoare, aș vrea să pot face ceva să make libraries cool again. Dar n-am idei. Încă mă gândesc! 😀

Mănăstirea Melk, Austria

 

Trinity College Dublin

 

Sainte-Geneviève Library, Paris

 

biblioteca

New York Public Library

 

biblioteca

Royal Portuguese Reading Room in Rio de Janeiro

Sursă foto 1, 2-6

You Might Also Like...

22 Comments

  • Reply
    Ioana Soare
    August 31, 2018 at 1:31 PM

    Ce faină e povestioara ta despre copilărie! Eu am locuit la sat, așa că nu aveam atât de multe cărți la dispoziție. Exista o bibliotecă a școlii, dar erau puține titluri pentru copii și le epuizam rapid :)) Și cel mai bun mod de a face rost de titluri noi era ori să fac schimb cu colegii, ori să-mi conving părinții să-mi cumpere (ceea ce făceau de multe ori – în limita bugetului, desigur – dar oricum se bucurau că cer o carte și nu alte prostii).

    În altă ordine de idei, nu știu dacă ai văzut pe Insta, în vacanța asta am vizitat cea mai mare bibliotecă de cărți religioase (abbey library) din lume. Deși e mai mult ca un muzeu, că nu poți să te apropii de rafturi și să iei cărțile la răsfoit, totuși mi s-a părut impresionantă și extraordinar de frumoasă. Urmează să public un articol în curând pe această temă 🙂

    • Reply
      Ioana
      August 31, 2018 at 3:46 PM

      Hey, ce frumos! N-am vazut pozele, dar o sa verific. Si abia astept articolul, evident 🙂
      Eu nu prea ceream carti cand eram mica, nu stiu, nu-mi amintesc sa-i fi rugat vreodata pe ai mei sa-mi ia una. Nu stiu ce de :))

  • Reply
    Cristiana
    September 3, 2018 at 11:00 AM

    Ce frumos ai scris!

    Eu iubesc bibliotecile de mic copil (asa de mult ma pasioneaza ca am si recunoscut cateva din pozele tale de aici), bunicii mei materni au fost profesori de romana si biblioteca lor, la sat si adaptata vremurilor alora (ca eu sunt deja destul de batrana 🙂 ) e inca o minune. Aveam norma de lecturi saptamanale, lunare, trimestriale. Apoi am avut si eu fisa la biblioteca din sat, imi amintesc ca mergeam la inceputul verii cu lista de lecturi de la invatatoare si luam teancul de carti cu o mini-roaba. Apoi, in facultate, mi-am tocit la propriu coatele in bibliotecile UMF. Din pacate au ajuns recuzita pentru clipurile lui Carmen Serban acum (facepalm!), dar sunt tare frumoase, speciale si mai ales cand te gandesti cate randuri de studenti au frunzarit cartile de pe acolo te simti parca in alta lume. Atmosfera e stricata de personal, din pacate. Si mai mergeam la BCU, asa se cheama oare? Cea din centru. Si acolo e frumos.

    Unde locuiesc acum accesul la biblioteci e gratis si universal. Sunt multe, destul de bine aprovizionate, nu mai e vorba de vechea “fisa” pentru ca totul e modern si poate mai practic, dar nu la fel de personal. Ce imi place mie mult e ca pot sa ma plimb printre rafturi si sa aleg ce vreau eu, poti sta ore intregi daca vrei pe acolo si nu te cearta nimeni. Cu legitimatia de la biblioteca ai acces la toate bibliotecile din “judet” si o gramada de reduceri la teatre, cinema etc. E frumos! 🙂

    Despre book exchange, e foarte practic si o idee buna. Eu am fost la cateva, ma pasiona candva sa dau o viata noua cartilor mele, ma gandeam oare cine le va citi, lasam bilete prin ele – probabil am vazut prea multe filme :). Acum nu vreau sa ma mai despart de ele nici picata cu ceara.

    Apropo de filme, recomand 2, nu sunt ele cu biblioteci, dar sunt cu carti: https://www.filmaffinity.com/es/film114695.html (mi nu nat) si https://www.imdb.com/title/tt1289403/ (su perb).

    Uite cat am scris, asa e cand e vorba de carti! 🙂

    • Reply
      Ioana
      September 3, 2018 at 11:52 AM

      Buna Cristiana! Cred ca ai avut si tu niste amintiri deosebite, zic asta doar gandindu-ma la cum aduceai cartile acasa cu roaba :)) Si parintii mamei mele au fost invatatori (bunicul invatator, bunica educatoare) si aveau multe carti acasa, dar noi nu mergeam foarte des la ei pentru ca locuiau mai departe de casa noastra. Mergeam ca 2-3 ori pe an, asa. Tot timpul cotrobaiesc prin carti cand ajung acolo. :))

      In ce oras locuiesti?

  • Reply
    Cristiana
    September 3, 2018 at 12:30 PM

    Si cum ti-a fost cu bunicii invatatori? Eu, recunosc, am simtit ceva presiune din partea bunicilor, mereu sa citesc, uneori ma “ascultau” la rezumate :). Acum imi e dor, pentru ca din pacate nu mai sunt de mult timp cu mine. Si eu cotrobaiesc cand ajung pe acolo, din pacate foarte rar.

    In Barcelona locuiesc acum.

    • Reply
      Ioana
      September 3, 2018 at 5:34 PM

      Bunicii mei au facut-o pe mama la o varsta destul de inaintata, drept urmare cand am ajuns eu la varsta cititului ei erau deja destul de in varsta, pensionati, nu mai lucrau de multi ani. Bunica, ca bunicul a murit cand aveam 3 ani. Bunica nu m-a impins niciodata spre lectura in mod deosebit, nu stiu de ce :)) Iar de ascultat si de-astea nu s-a pus problema, n-am facut asa ceva nici cand ea a locuit la noi.

  • Reply
    o femeie
    September 3, 2018 at 1:35 PM

    Noi suntem cu abonamente la biblioteca si gasim muulte chestii faine.
    Altfel ne-am mai luat un corp de biblitoeca acasa – pt ca …ne mananca. Toti 3 suntem mari iubitori de carte.

    • Reply
      Ioana
      September 3, 2018 at 5:35 PM

      Ce faceti cu cartile pe care le-ati citit deja toti si de care probabil n-o sa va mai apropiati curand? 🙂

      • Reply
        o femeie
        September 4, 2018 at 11:42 AM

        Ei, ce facem, ce sa facem, mai cumparam cate un corp de biblioteca! avem peste 600 carti 😀 (600 si m-am oprit de numarat cand puneam in cutii acum 2 ani juma inainte de mutare).
        Altfel fiica mea a scos o parte mica din cartile ei: o sacosa mare si vrea sa le vanda. A facut lista cu preturi, si stie ce o sa isi cumpere de bani- carti.

        • Reply
          Ioana
          September 4, 2018 at 4:39 PM

          Mi se pare perfect normal! Si eu am unele pe care as vrea sa le vand/schimb ca sa pot citi altceva în locul lor. De-aici și ideea book swap-ului de care ziceam. Unde vrea fetita ta sa le vanda? 😀

          • o femeie
            September 11, 2018 at 2:45 PM

            am fost la un fel de garage sales si a vandut cu masutza ei. Si-a luat alte carti :))

  • Reply
    Miss I.
    September 4, 2018 at 12:40 PM

    Ce amintiri mi-ai trezit cu articolul ăsta! Am câteva amintiri așa frumoase din bibliotecile din orașul meu natal, fie că era v vorba de cele din școli, fie că mă gândesc la cea județeană. La aceasta din urmă am și acum card de acces (da, ai citti bine, card!). Am împrumutat cărți doar așa de dragul lecturii chiar acum vreo doi ani de acolo, când mi-au schimbat și permisul cel vechi cu un card de plastic și cu poza mea direct imprimată pe el, nu capsată, cum era pe permisul de hârtie.
    În București nu am fost la bibliotecă, recunosc (bine, am fost în facutate la biblioteca ASE-ului, dar asta e altceva, înțelegi tu), însă BCU e la vreo 10 minute de metrou, iar Biblioteca Metropolitană e chiar mult mai aproape (e pe straduța aceea care duce de la Mc-ul de la Romană către Piața Amzei).
    Eu acum am și Kindle și recunosc că-mi place să și cumpăr cărți. Asta pentru că mi-aș fi dorit să fi avut mai multe volume în biblioteca de acasă în copilărie și cumva e o dorință pe care nu o pot ignora. Îmi doresc să am o bibliotecă mai mare decât a avut mama acasă, chiar dacă poate copiii mei nu vor mai prinde gustul lecturii așa cum am făcut-o eu. Chestie care mă întristează încă de acum, dar sunt conștientă că se poate.

    Hai că m-ai super inspirat, am să scriu și eu un articol pe tema asta în curând, că mi se plimbă amintirile prin fața ochilor!

    • Reply
      Ioana
      September 4, 2018 at 5:31 PM

      Sa stii ca eu cred ca mare parte din pasiunea mea pentru carti vine din faptul ca am crescut intr-o casa plina de carti, dupa cum am spus de multe ori. Nu trebuie sa te superi anticipat, prin faptul ca vei avea multe carti in casa dai deja un mare avant copiilor tai in directia asta 😀

      Ma bucur daca ti-am trezit amintiri frumoase, mi-am dat seama prin inceputul mesajului tau ca, nu stiu cum, am reusit sa strang pe blog fix oameni care-mi seamana sau care au pasiuni comune cu mine, iar asta este chintesenta a tot ce-am vrut eu vreodata cu blogul asta, asa ca multume

      • Reply
        Miss I.
        September 5, 2018 at 1:10 PM

        Cred că funcționează perfect vechea zicală românească: ”Cine se aseamănă se adună.” 😀 Și asta e foarte-foarte bine!
        Asta este și speranța mea, într-adevăr, că dacă am cărți în casă și le voi citi și îi voi ghida cât de cât spre lectură, vor prinde gustul. Dar na, uneori mă uit în jur la toată tehnologia și mă mai și gândesc la varianta cealaltă.

  • Reply
    Natalia Dabija
    September 5, 2018 at 5:03 PM

    Sa mergi sa iti faci abonament la Biblioteca Ion Creanga. E destul de mare, au carti noi si e aproape de metro Romana. Cred ca o sa iti placa. La Biblioteca Nationala n-am fost nici eu.

    • Reply
      Ioana
      September 6, 2018 at 11:13 AM

      Merci de pont, daca zici ca au carti noi ma duc!!!! Poate chiar azi.

      Ia sa merg sa caut si eu un widget dinala de editare a comentariilor :)))

  • Reply
    Natalia Dabija
    September 5, 2018 at 5:04 PM

    *metrou :)) Momentul ala cand ma gandesc la Miruna Ioani si la optiunea ei, care iti da voie sa corectezi comentariul. 🙂

  • Reply
    Mama Aluniţă
    September 7, 2018 at 1:38 PM

    In ultima vreme, am observat un avant deosebit in lantul Bibliotecii Metropolitane din Bucuresti. Cateva bibliotecare implicate si niste voluntari sufletisti au reusit sa creeze locuri cu suflet in multe dintre filiale, acolo unde spatiul a putut permite organizarea de cercuri de lectura si de ateliere de activitati conexe (sau nu). Natalia Dabija, de mai sus, stiu ca e deja veterana a miscarii, cu cluburi de lectura si chiar eu am inceput sa tin ateliere la filiala pentru copii Emil Garleanu. Si mi-a placut foarte tare, sper sa putem continua cand va fi gata noul spatiu de acolo, dupa renovare. Deci poate “adopti” si tu o filiala dintr-astea, care o fi mai aproape de casa ta, si organizezi activitati acolo 😉

    • Reply
      Ioana
      September 7, 2018 at 2:28 PM

      Ce fain, multumesc că mi-ai spus! Să stii că eu n-am organizat evenimente pana acum, dar urmează cel despre care am scris in articol și ăla fix intr-o bibliotecă va fi (la Ion Creangă). Nu cred că puteam găsi un loc mai potrivit, sincer.

      • Reply
        Mama Aluniţă
        September 7, 2018 at 5:55 PM

        Nu vazusem, am citit pe fuga :-)))) Da, fix despre asta scriam. Succes!

  • Reply
    Elena
    September 8, 2018 at 9:10 AM

    Ce fain ai scris! Si eu am avut si inca am aceeași fascinatie pentru biblioteci. Tot asa ma gandesc: toate cartile alea pot sa le citesc, sunt ca ale mele. De altfel de fiecare data nu ma pot abtine si imi.iau cate 5-6 carti, desi stiu bine ca n-am cand sa le citesc.
    De ale mele nu-s atasata, acum pregatim cutiile pt mutat si cred ca de jumate din cartile care au ramas( dupa alte actiuni de triere) pleaca.

    • Reply
      Ioana
      October 30, 2019 at 3:43 PM

      Poti incerca sa le vinzi, nu?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.