La facultate în UK – cum și de ce?

Eu m-am decis că vreau să studiez în Marea Britanie cândva pe la mijlocul clasei a 12-a. N-a fost sub nicio formă un vis de-al meu dintotdeauna sau ceva la care am muncit ani de zile ca să se întâmple. Eram pregătită să merg la UTCN în Cluj până am avut o discuție cu cineva care m-a întrebat la ce facultate vreau să merg și care mi-a zis Mhm, înțeleg. Dar de ce nu te gândești tu să încerci afară? Ăăăăă….nu știu…?!

S-a aprins la mine în cap un beculeț, așa că mi-am început research-ul. Ce a fost la început doar o curiozitate s-a transformat într-o dorință de a ajunge și a-mi demonstra că pot să încep așa o provocare în viața mea. Asta, bineînțeles, pe lângă visele în care-mi imaginam că facultatea în străinătate va fi așa cum am văzut în filme, cu soare și stat pe iarbă tot timpul, cu toată lumea prietenă cu mine, excursii la noii mei prieteni din Hawaii etc.

Până la urmă de ce nu? Ce voiam să studiez știam. Ce nu știam era locul. N-a dispărut Clujul peste noapte din capul meu, doar că atunci când am început să aflu mai multe despre studiul în străinătate nu mi s-a mai părut chiar așa interesant să fac facultatea la o aruncătură de băț de casă. Nu mai zic că facultățile din UK pe care le-am văzut pe net și prin broșuri arătau ca din Harry Potter scoase, how can I say no to that?!

Așa că da, normal, am devenit super încântată de ideea de a studia în străinătate și am început serios procesul de aplicare. De pierdut n-aveam nimic – dacă urma să nu primesc niciun răspuns de la nimeni din UK aș fi mers oricum la admitere la Cluj și gata.

Procesul de aplicare la facultate (în 2011. Nu știu detalii despre cum este în 2017, dar nu văd de ce ar fi diferit)

• M-am documentat în legătura cu facultățile/universitățile preferate – la mine au contat mai multe lucruri: să fie din Anglia (nu Scoția), să fie cunoscute, în orașe mari, să fie facultăți de renume în domeniul meu etc. E foarte important să ai niște criterii – UK-ul are sute, dacă nu mii, de facultăți, n-ai cum să alegi orbește printre ele. Am ales 5 universități care respectau cerințele mele. (*Dacă ar fi să aleg din nou, aș considera și un oraș care să aibă legături aeriene cât mai bune cu România. Nu m-am gândit la asta pe atunci 😀 *)

• Mi-am făcut cont pe UCAS.com care este unica platformă de aplicare la universități în Marea Britanie. Am completat câteva date despre mine, despre ce a studiat, note din liceu, am plătit o taxă (cred că a fost în jur de 100 RON), mi-am selectat cele 5 facultăți la care am vrut să aplic și am încărcat o scrisoare de intenție care a fost ulterior trimisă de UCAS celor 5 instituții alese de mine.
• Am dat SEND și am așteptat răspunsul de la facultăți.
• Există 3 tipuri de răspunsuri pe care le poți primi înapoi: Unconditional Offer, Conditional Offer și Rejection. Unconditional Offer înseamnă că ești acceptat pe loc (indiferent ce notă iei la bac, la testul de limbă etc). Conditional Offer înseamnă că ai nevoie de niște rezultate suplimentare pentru a fi acceptat – de regulă ți se cer note de peste 8 la Bac și anumite calificative la testele de limbă. Rejection înseamnă că ești respins. 
• Eu, la fel ca majoritatea, am primit Conditional Offer de la toate cele 5 universități la care am aplicat. Manchester (unde voiam eu cel mai mult să intru) mi-a cerut minim 8 la mate și fizică la Bac și peste 7 la testul de limbă IELTS. Începând cu acest moment am ignorat celelalte 4 universități și cerințele lor și m-am focusat pe Manchester. A, și-am ignorat și pregătirea pentru Bac la Chimie pe care o începusem de câteva luni și m-am apucat din Ianuarie înainte de Bac să învăț la fizică. *awesome!*
• Am dat Bacul și testul de limbă, le-am trimis dovada că am luat notele cerute de ei (diplomele) și am primit Unconditional Offer. Voilà!

Asta a fost tot! Ce-a urmat a fost căutarea biletelor de avion și a cazării la cămin – dar ăsta e subiectul unui articol viitor pentru că este o poveste lungă și interesantă 😀

Am plecat plină de vise în Manchester și-am avut o experiență foarte tare la facultate acolo. Nu mi-a fost ușor, dar nu regret deloc – m-am schimbat extraordinar de mult într-un fel care cred că-mi va fi de folos toată viața. Cu siguranță m-aș fi simțit foarte bine la facultate și în Cluj, mi-aș fi făcut mulți prieteni și m-aș fi implicat în toate proiectele posibile și imposibile. Cu siguranță aș fi avansat, personal vorbind, și în România. Eu doar apreciez și sunt recunoscătoare vieții că am avut ocazia să văd cum e la facultate în altă țară, să iau niște mentalități și idei benefice mie și să le folosesc în viața mea, indiferent între granițele cărei țări se va desfășura ea.

Și până la urmă dacă nu ajungeam acolo cum mai lua naștere blogul ăsta?! 😀

Sursă foto 1, 2