Ca să încep cu sfârșitul, povestea mea pe larg știți că o s-o găsiți pe acest blog dacă mă veți urmări în continuare, în articole (aproape) zilnice și pe cât de interesante vrea doamna Inspirație să mă ajute să le fac. Dar pe scurt, am avut plăcerea s-o spun pentru comunitatea Și Blondele Gândesc într-un articol apărut astăzi pe blog și disponibil aici. Vă invit să-l citiți, Miruna zice că-i place ce am scris, dar eu cred că de fapt se regăsește în povestea mea un pic 😛
[…]
Am fost plecată 6 ani de zile în Manchester, UK și-am ales să mă reîntorc acasă. Cum, stai? Noi toți vrem să plecăm și tu te întorci? Ă, da! Să vă spun povestea mea:
Imediat după ce am terminat liceul m-am dus la University of Manchester din orașul cu același nume unde am studiat inginerie civilă și structurală. Era o modă extraordinară în acea vreme cu plecatul la studii în străinătate, în special în UK, modă pe care am îmbrățișat-o cu drag și multă inconștiență. Mulți oameni, myself included, nu înțeleg sau nu au înțeles ce înseamnă cu adevărat emigrarea. Toți o văd ca pe o scăpare din răul din țara de origine, dar nu pot anticipa problemele ce apar dincolo, de regulă de ordin sufletesc. M-am și imaginat încă din prima zi stând pe iarbă, în soare, pe o pătură, alături de toți noii mei prieteni din toată lumea, petrecând în fiecare weekend până în zori și uitând complet de casă, familie, țară, îmbrățișând noua mea viață mult mai cool decât a celorlalți.
Doar că, în realitate, lucrurile nu au stat chiar așa – am dat cu capul în plin într-o țară nouă, unde TOTUL se desfășura într-o limbă nouă, cu niciun cunoscut lângă mine, într-un oraș foarte mare și aglomerat, LA 18 ANI! Pentru mine a fost șocant la început și am regretat mult timp că m-am crezut deșteaptă și am vrut să plec în loc să rămân în zona mea de confort dintr-o facultate românească, aproape de casă, în limba mea și unde mi-ar fi fost mult mai ușor să mă împrietenesc cu oamenii.
După ce am absolvit facultatea în 2015, m-am angajat la o companie prestigioasă în domeniul în care ma pregătisem eu din Manchester. În cei 2 ani de zile pe care i-am muncit acolo, am avut ocazia să cunosc niște oameni minunați, colegi deveniți prieteni, să învăț foarte multe lucruri de la ei – atât tehnice cât și soft skills – să particip la multe prezentări, conferințe, practic să mă dezvolt profesional și personal extraordinar de mult alături de niște oameni foarte calzi și care m-au primit cu brațele deschise ca fiind una dintre ei.
[…]
Vă invit să citiți imprevizibilul deznodământ în linkul de mai sus și vă aștept la discuții 🙂 .
No Comments
ganduriledintrepagini
November 14, 2017 at 12:05 PMDar sunt și blonde care gândesc? (glumesc) 😀 😀
Ioana
November 14, 2017 at 12:19 PMBlonda șefă, Miruna, le gândește chiar bine ??
ganduriledintrepagini
November 14, 2017 at 1:47 PMGlumeam, oricum!
Ioana
November 14, 2017 at 2:19 PMStiiiu, nu am interpretat altfel! :*
imprimante termice
December 11, 2017 at 9:51 AMfoarte fain articolul. felicitari!