Se poate s-o iau razna citind ingredientele alimentelor din magazine

Încep să cre Sunt convinsă că viața mea era mai bună atunci când nu citeam ingredientele alimentelor de pe etichete prin supermarketuri și nu mă gândeam prea mult la ce ar trebui si ce n-ar trebui să conțină o bucățică de ceva cumpărat, insert anything here. 

Am ajuns să-mi fie greu să cumpăr orice de la săpunuri până la lapte și pâine. Mă uit deja din instinct pe spatele ambalajului, sa pot vedea 1. cât de lungă e lista de ingrediente și 2. cam cât înțeleg eu din ea. Nu am pretenția de la mine să cunosc totul despre toate ingredientele din comerț, nu pretind că toate ingredientele cu nume chimice sunt naspa  (ar fi culmea să pun jos un aliment doar pentru că are NaCl în compoziție), dar măcar o parte din ce conține mâncarea mea tot am dreptul să înțeleg. Măcar să mă conving eu pe mine când sunt cu spatele unui ambalaj în mână că nu bag căcaturi în mine.

La Lidl se vinde un sos guacamole pentru tortilia în care conținutul de avocado vine din cei 0.7% pudră de avocado. The fuck!

Partea bună e că acum mă abțin uneori să iau lucruri pe care mai demult le băgam în coș by default. M-a apucat odată în Cora o poftă de eclere de nu știam de unde să iau unele mai repede și cum să fac să mușc dintr-unul înainte să trec de zona caselor. Am găsit la zona de producție proprie, am luat caserola, am întors-o pe spate să văd ce conține și mi s-a făcut grețică.

(prin comparație, când eu am făcut eclere acasă am folosit coji din comerț – din ou, făina, apă, ulei vegetal de floarea-soarelui, sare iodată, conform capturii de mai sus -, cacao, apă, lapte, cremă de vanilie făcută în casă, zahăr.) 

Mersul în supermarketuri a devenit frustrant pentru că nu mai pot să nu citesc îngredientele alimentelor și nu-mi mai cade bine nimic din ce nu are ingrediente Ioana-approved (legume, fructe, condimente, mă rog, chestii clean cât de cât). Motiv pentru care nu cumpăr aproape nimic la care ingredientele mi se par prea multe, prea inutile și cu prea mulți agenți de.. și E nu-știu-cât. Cumpăr lucruri mult mai greu acum, caut mult mai mult pentru ceva ce înainte luam cu ochii închiși. Asta este partea rea.

Partea bună este că din lipsă de sortimente pe gustul meu în magazine (revin la guacamole, de ce trebuie să conțină alimentul ăsta mai mult de 3 legume și 2 condimente – corpul meu doesn’t give a shit despre nevoia producătorilor de a menține acest produs în termen de valabilitate pentru cât mai mult timp), am ajuns să-mi fac acasă alimente pe care n-am vrut să le mai cumpăr: hummus, guacamole că tot ziceam, lapte de migdale, lapte de caju, unt de arahide, tzatziki, pate, sosuri pentru paste, uneori pâine, nu mai zic de brioșe. Inutil să menționez că am ajuns să venerez pur și simplu portbagajul plin de mâncare de casă și din grădină cu care ne întoarcem de la părinți. 😀

Apropo de brioșe, cu dulciurile mi se pare cel mai simplu.

Ingredientele nocive din dulciurile din comerț (menționez aici doar zahărul) sunt amintite peste tot, iar oricine interesat la modul minimal de sănătatea și felul în care arată va ști să evite/să reducă alimentele care au mult zahăr – aici intră cam totul dulce din comerț. Evident că nu trăiesc o viață home-made 100%, am un program prea plin de altele ca să pot să-mi permit să gătesc (+ să pregătesc + să cumpăr proaspăt) absolut tot ceea ce mănânc. Mănânc și eu dulciuri, 7days e boala la care n-am reușit să renunț încă, dar conștientizarea faptului că trebuie să mănânc cât mai puțin din el/ele și doar atunci când leșin de foame în lipsă de altceva mă oprește să umplu coșul de ciocolată și alte derivate.

În piață și în supermarket cumpăr întotdeauna doar legume și fructe care au miros – fără excepție de la această regulă. Fostul apartament în care locuiam era aproape de o piață și reușeam să luăm atunci mai multe lactate și legume proaspete. Acum luăm aproape exclusiv din supermarket (minus ceea ce primim de acasă), dar și aici mă intererseaza strict ceea ce are miros, ceea ce este produs în România (dacă se poate), ceea ce este bio (acolo unde alternativele sunt produse în Turcia sau țări prea îndepărate) și, la urmă dar nu mai puțin important, legume și fructe care nu sunt perfecte, strălucitoare și lucioase. Prefer morcovii imperfecți, micuți, pricăjiți și plin de pământ în fața celor umflați cu pompa, dar eu nu aș insista prea mult cu ideea asta pentru că am încredere că nu este ceva nou pentru nimeni.

Am păreri similare și despre ingredientele cosmeticelor pe care le folosesc – creme, săpunuri și geluri de duș în special, că ele sunt cele mai heavy duty pentru mine (nu prea m-am informat legat de fonduri de ten sau farduri de ochi organice, let’s put it that way). Caut creme și săpunuri cât mai naturale, dar ăsta este alt subiect și nu vreau să intru prea mult în el acum.

Unul dintre conceptele mele preferate în viață este echilibrul. Nu vreau s-o dau în nebunie și să nu mai mănânc nimic din cauză că totul este plin de aditivi. Nu vreau nici să devin obsedată de ceea ce mănânc pentru că, oricât de mult mi-ar plăcea mâncarea, o mănânc doar ca să trăiesc și să fiu sănătoasă, nu trăiesc ca s-o mănânc. Atunci când combin diverse alimente în coșul meu de cumpărături caut să găsesc o formulă care să-mi facă cât mai mult bine și cât mai puțin rău posibil, dar fără exagerări. Probabil că de toate porcăriile adăugate n-o să pot să mă feresc toată viața, dar să le reduc voi putea cu siguranță.

Cred că primul pas este conștientizarea. Odată ce încetăm să trăim în ceață și realizăm de câte chimicale inutile suntem înconjurați, putem începe să aprindem becul și să vedem calea pe care ne-am face bine dacă ne-am duce. Asta totul într-o mică încercare de îmbunătățrire a zilelor pe care le ducem, prezente și viitoare. O mică încercare de a ne menține sănătoși, de a avea nevoie de mai puține vitamine-minerale (sintetice) și medicamente, de a avea mai puține analize cu anumite valori prea mari, de a nu avea organe obosite și ani în plus pe față, acum și pe viitor.

Am înnebunit? 😀

Sursă foto 1, cora.ro