Primul din 2019

Cu un genunchi înfășat și gambele în pioneze, mult după miezul nopții, am reușit să mă trântesc aseară în pat. Cu ochii închiși vedeam doar zăpadă viscolită venind înspre mine ca într-un film dinăla cu zăpezi din Alaska, deși eu am fost cât se poate de real în București. Deși crăcănată de oboseală, eram mai agitată cu ochii deschiși decât cu ei închiși, așa că m-am apucat să fac iar un inventar în minte al centimetrilor de pe tavan pe care din greșeală am omis să-i vopsim când am făcut pereții roz prin vară.

Zăpada viscolită venind furioasă spre mine era doar o remnisciență a evenimentelor petrecute cu o jumătate de oră înainte, când veneam cu 30-40 km/h și avariile pornite pe autostrada A1 cu ochii țintuiți pe ultimii centrimetri de vizibilitate pe care-i aveam mulțumită balustradelor despărțitoare de sensuri. Ne-a prins o zăpadă și o ceață oribilă care nu ne lăsa să vedem mai departe de botul mașinii. Am văzut vreo 10 mașini de deszăpezit pe autostradă, dar toate pe sensul celălalt. Foarte multe și între Tg Mureș, Sibiu, Vâlcea, Pitești, which is nice. În București a fost ciudat de curată șoseala aseară, mă așteptam să fie iar luate prin surprindere primăriile și să nu deszăpezească deloc, dar cred că au făcut un fel de new year new me și s-au hotărât să fie eficiente. :))

Ce mă bucur să fiu iar în fața tastaturii cu blogul în față! 😀

N-am vrut să scriu prea multe în vacanță, pentru că mi-a făcut bine să mă țin puțin departe de internet și de freamătul lui. Am vrut să profit de familie, de zilele libere, de somn, dar și să nu fac pe alții să-și ia din timpul lor cu familia ca să mă citească pe mine. Am postat doar un Q&A pe care îl promisesem, și am rămas restantă cu Highlights of December pe care o să-l mixez cu cel din Ianuarie și-l public atunci. Să fie bine ca să nu fie rău! În rest, cam toată vacanța am făcut un slalom între București – Vâcea – Tg. Mureș, de Crăciun am fost acasă la ai mei, de revelion în București, apoi acasă la ski și sanie în Toplița și la Sovata. Și, ca întotdeauna, nicio excursie la Sovata fără una la păstrăvăria Câmpul Cetății.

Anul ăsta deja vine cu niște schimbări pe plan profesional mult-așteptate pentru mine, așa că-l încep cu foarte multă forță și entuziasm. Îmi doresc pentru el să fie mai puțin extenuant și cu mai multe călătorii decât 2018-le și să fie bine cu noile schimbări de care ziceam. Nu știu sigur dacă cred sau nu în new year new me, dar cumva mă ajută să am măcar la modul teoretic un restart în 1 ianuarie care să mă facă să mă gândesc la ce vreau să păstrez din vechiul an, pentru ce să fiu recunoscătoare și ce vreau să schimb. Ceea ce vă doresc și vouă, alături de restul lucrurilor pe care vreți voi să le mai bifați în 2019. La mulți ani!  ❤️

Suntem niște periculoși, să nu vă speriați!