Suntem niște copii îmbrăcați în haine de adulți ce ne chinuim să fim serioși și responsabili. De parcă asta e starea noastră normală.

Alex și cu mine ne-am cumpărat un bostan (dovleac?) și ne-am distrat cu el atât de tare sculptându-l încât până nu trece Halloweenul și devine socially inacceptabil să facem asta, vrem să-i facem un frate. Ne citim seara, ne spunem povești (uneori), ne trântim pe jos și încremenim până ne dor spinările asamblând lego, ne uităm la desene.

Ne place să facem lucruri copilărești, și pun pariu că nu doar nouă, ci și dumneavoastră! Ne place să alergăm în natură, să ne tăvălim prin iarbă, singura problemă e că avem prea puține ocazii să facem asta, iar pe lângă, avem și un mare stigmat – CUM SĂ MĂ MAIMUȚĂRESC AȘA CA UN COPIL? Mă văd oamenii… Mvaaaai!

Cred că multe probleme ale lumii ar fi rezolvate dacă am face eforturi (mai grele la început, mai ușoare pe măsură ce prindem experiență, lol, wtf, de parcă n-o aveam deja în noi, ne-am născut toți cu responsabilități și probleme în brațe) de a lăsa copilul din noi să iasă la suprafață cât mai des, fără să-i punem perna ”ce-o să zică alții dacă mă prostesc așa” pe față. Cred că mai multă lume ar fi veselă și relaxată dacă s-ar distra așa cum o fac copiii, mult mai multe zâmbete, mulțumescuri și iartă-mă ar fi aruncate în stânga și în dreapta (de parcă se poate să existe vreodată un exces de așa ceva). Mă uit la o poză cu mine bebeluș și mă întreb de ce trebuie să aleg să închid gura pentru totdeauna acelui copil ce abia se ținea în fund și cădea pe spate de la atâta râs și bine? 😀

Să ieșim mai des în natură, să ne jucăm cu o minge.

Să stăm mai mult cu picioarele goale în iarbă.

Să ne dăm peste cap în apă când mergem la bazin.

Să râdem de noi.

Să construim case din Lego.

Să ne citim povești scurte și drăguțe unii altora.

Să facem roleplay cu jucăriile pe care le avem prin casă.

Să culegem ghinde, castane și frunze multi colore toamna.

Să ieșim la derdeluș iarna.

Și să facem castele de nisip la mare.

Să sărim într-un pat/ să ne batem cu perne.

Să ne cumpărăm și nouă apa aia ”recomandată pentru sugari”, că și noi merităm să bem ce-i mai bun!

Să tăiem, să decupăm, să lipim, să colorăm.

… chiar dacă n-avem alți copii pentru care să facem toate astea. În afară de ăia din noi.

Te provoc să faci un exercițiu săptămâna sau luna ce vine și să-i propui partenerului tău o activitate de copii care să vă relaxeze. Cumpără materiale și confecționați felicitări de Crăciun unii pentru alții într-o zi după muncă. Dacă vă place, mai încercați și altceva (pictați ceva unul pentru celălalt, de exemplu?), iar dacă nu, ignorați tot ce-am zis și reveniți la treburile normale de zi cu zi. Sunt curioasă! 😀

(let this sink for a minute)

PS: Nu știu cum a ajuns la voi mesajul acestui articol (chiar, cum? 😀 ), dar pe mine m-am binedispus foarte mult scriindu-l. Mi-am adus copilul figurat la suprafață! Mă duc să-i caut cariocile. ?

Sursă foto 1, 2, 3