2020 a fost pentru mine un fel de distopie. Și știu că nu doar pentru mine.
Pur și simplu, dacă îmi spuneai acum 1 an că ai găsit pe Netflix un serial în care este vorba despre planeta noastră cuprinsă de o pandemie de la un cap la altul, de la cei mai săraci la cei mai bogați, de la extrema stânga la aia dreapta, nemilos, în care oamenii nu numai că nu se mai pot îmbrățișa, dar se enervează când se apropie cineva de ei la mai puțin de 1 metru, nu se mai pot întâlni cu familiile și prietenii lor, nu mai pot călători și nu mai pot face aproape nimic în afara caselor fără stres, aș fi zis că nu mă interesează o astfel de idee bolnavă, am mai văzut seriale despre lumi distopice (Handmaid’s Tale este primul care-mi vine în minte) și nu mă încarcă cu nimic pozitiv.