Niciodată de când mi-am făcut blogul n-am avut vreo dorință să renunț la el, deși momente când mi se părea că scriu degeaba și fără constanță au fost dumnezeu cu mila câte!
În primul an de blog eram încă la un loc de muncă unde nu făceam mai nimic și aveam timp și inspirație pentru dezvoltat acest hobby, de postam uneori și 5 articole pe săptămână. După care m-am plictisit de stat degeaba și am decis să plec altundeva unde să învăț mai mult și să mă dezvolt în continuare. Cumva, mi-am dat seama oricât de mult îmi plăcea scrisul pe blog și primitul de bani fără să fac mare lucru la prima firmă, tot nu voiam să-mi las cariera pe locul 7, că mie-mi oferă satisfacție și cariera în general. Începând cu acest următor loc de muncă, timpul meu pentru blog s-a subțiat considerabil și de multe ori mi-a fost greu să scriu atât de des precum eram obișnuită și precum aș fi vrut.
Oboseala își spunea cuvântul, nu mai doream să stau cu ochii beliți în laptop odată ce veneam acasă după 8 ore de ochi beliți în laptop, așa că am avut o perioadă anul trecut în care am postat foarte rar și am fost foarte tristă că-mi las hobby-ul, de data aceasta, pe locul 7. De multe ori voiam să scriu și nu știam ce sau nu aveam putere, sentimentul acesta este o mare problemă atunci când nu scrii constant și consecvent. Cel mai dureros era când oamenii apropiați mă întrebau de ce nu mai scriu pe blog, învârtind elegant un cuțit într-o rană care oricum mă durea, dar pe care speram cumva că n-o observă nimeni, că e doar în mintea mea. Știu că pare tragic, intenționat fac să pară așa! :))
De atunci începând, relația dintre mine și blog s-a schimbat. Chiar dacă el este omniprezent în mintea și viața mea și constant procesez în background despre ce lucruri interesante să mai scriu, nu mai am timp și energie să fac asta mai mult de 1-2 ori pe săptămână, ceea ce este perfect în regulă pentru mine, sunt împăcată cu ideea, chiar dacă într-o lume .
Le privesc cu foarte multă admirație pe prietenele mele din online (și pe alții pe care-i urmăresc pentru că sunt prea cool, chiar dacă ei nu mă cunosc) care scriu pe bloguri ca job principal sau atașat jobului principal, observ că le este foarte ușor să rămână relevante și în atenția cititorilor fiind zi de zi în online, ca parte a vieții lor profesionale, nu ca parte a procrastinării. Mi-ar plăcea să fiu acolo, dar încă îmi place mult ce muncesc și de la 9 până la 5. Și îmi place și să stau câteva ore zilnic fără ochi în ecrane. Chiar nu știu cum să împac și capra și varza.
Aș fi foarte curioasă cum se descurcă și alții în situația mea, oameni cu un full-time job și cu o pasiune pentru scris care n-au timp de blog atât de des precum și-ar dori. Cum sunteți voi? 😀 Cum vă împăcați jumătățile între viața de zi cu zi și viața de pe WordPress? Cum stați cu inspirația, timpul și energia pentru blog după munca de zi cu zi? Știu că nu-i ușor…
Un virtual hug pentru toți cei care știu că v-ați recunoscut citind rândurile astea. ❤️
9 Comments
Ioana Soare
February 22, 2020 at 8:46 AMI feel you, girl. Fix de aceeași situație mă lovesc și eu, m-am regăsit în fiecare cuvânt din articol. Cel mai nasol e atunci când trage lumea de tine, când îmi spun apropiații “de ce n-ai mai postat” sau “ai putea să scrii pe blog despre cutare lucru”. Cumva simt că am creat niște așteptări pe care nu întotdeauna le îndeplinesc, deși mi-ar plăcea foarte tare să fiu acolo, constant.
Ioana
February 22, 2020 at 11:51 PMMhm! La mine cel mai rău când mă întreabă cineva apropiat de ce nu mai scriu e că problema devine, cumva, reală. Până la punctul ăla mă gândesc că poate nu-și dă seama nimeni până îmi revin :))
Cred că avem nevoie de disciplină și un plan!
Natalia
February 23, 2020 at 9:46 PMCheia e in constanta, știu că și tu știi asta și asta îți dorești, insa vreau sa îți explic ce am in vedere. Pare că ai rămas setata cu cele 5 articole pe care le scriai pe saptamana acum ceva timp și pe care nu poți să le mai scrii. Pare că pierzi din vedere că și 1 data pe săptămână sau 1 data la 2 săptămâni tot constanța e. Setează-ți un ritm și mai lent (un articol publicat la 2 săptămâni sau 1 articol publicat pe luna, sa zicem), postează așa pe termen lung și tot o sa ramai relevanta. Ce as mai face eu: as scrie constant fara sa public, as lucra mai întâi la exercițiul scrisului. Cu cat mai des scrii, chiar și doar pentru tine, cu atât mai ușor îți va veni să găsești timp pentru scris și cu atât mai rar vei avea senzația aia că nu mai știi despre ce sa scrii. O perioada doar scrie, fara sa te gândești ce să publici. Ca să combini, poți chiar să scrii pe hârtie ca și cum ai scrie articole (adică nu doar in stil jurnal) și așa vei putea folosi acele texte pentru a publica atunci când vine termenul pe care ți l-ai setat. Încă un exercițiu care pe mine m-au ajutat: am scris timp de o luna, împreună cu alte fete, 500 de cuvinte pe zi. Nu contează subiectul, pur și simplu, te pui in fata foii albe și scrii. Primele mele texte din acea provocare incepeau cu: Azi nu mai știu ce să scriu :)). Daca 500 cuvinte pe zi suna scarry, alege un alt ritm: 500 cuvinte pe săptămână. Doar pentru tine. După aia, după ce îți formezi constanta asta, o să îți vina mult mai ușor să scrii pentru blog constant. A, și încă ceva și mă culc: notează toate ideile (de articole) care îți vin într-un carnet. Când o să mai ai momente din alea că nu știi despre ce sa scrii, deschide carnetul și alege de acolo. Bafta! E doar o faza, care o sa treacă.
Ioana
February 24, 2020 at 11:22 AMMultumesc, Natalia, pentru mesajul asta. Aveam nevoie de el!
Am ramas cumva setata la cele 5 articole pe saptamana nu neaparat pentru ca vreau sa faca asta din nou, ci pentru ca o consider un fel de “my best”. Intr-o lumea ideala, acum as fi fericita cu 3 sau 4 articole pe saptamana.
Si da, ai dreptate, merci pentru reminder, si 1 articol pe saptamana tot constanță se numește. Ăsta este procesul în care sunt acum. Mie-mi place să încerc să-l și public în aceleași zile săptămânal, dar nu mă deranjează dacă mă abat de la această regulă.
o femeie
February 24, 2020 at 2:56 PMLa mine blogul nu e al 2lea job ci hobby. Da, mi-a adus niste bani din linkuri afiliate, dar blogul e un fel de jurnal unde mi-am adunat gandurile. Doar un jurnal care are si alta parere decat sa imi sufle in orgoliu si sa expuna doar ce zic eu 🙂
Asa ca scriu cand vreau si am chef. Deseori scriu in metrou, pe telefon. Ma gandesc sa instalez o aplicatie pe tel care sa scrie textul dictat de mine, ca as prinde mai multa viteza, dar tot raman cu draft-urile acolo.
Asa ca ce conteaza e sa iti gasesti locul lui. Si fii blanda cu tine, daca nu iti iese in fiecare sapt. un articol noi tot te iubim :*
Ioana
February 24, 2020 at 7:20 PMNu m-am referit la blog ca job in sensul de obligație financiara, dar îmi dau seama acum de nuanța acestui cuvânt ? Ma refeream mai mult că este că un fel de job in sensul că îl văd că o treabă serioasă, nu doar ceva la care lucrez după cum bate vantul. ?
Rox
June 23, 2020 at 7:39 PMVirtual hug back! Dacă tot am ajuns la articolul acesta, am zis să nu trec neobservată. Tot acolo sunt și eu cu acest hobby, deși din motive ușor diferite. ?
David
November 6, 2020 at 4:37 PMEi, credeam ca am rămas singurul care mai scrie pe blog. Se pare ca încă se scrie. Sima bucur pentru asta. Succes!
eBogdan
October 2, 2024 at 1:45 PMPai asta e cheia succesului… sa vezi blogul ca un job secundar..