M-am dus într-un hypermarket într-o zi să-mi iau mâncare pentru prânz și-am vrut să iau doar produse neambalate în plastic. În mod normal nu m-aș încăpățâna să fac asta pentru că de regulă fie a. îmi duc la muncă mâncare de acasă, b. mănânc în oraș sau c. îmi iau orice am poftă indiferent de ambalaj (pentru că, plot twist, nu-mi place să rămân flămândă 😀 ). De data asta am făcut un experiment personal care a avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă asupra indisponibilității alimentelor ambalate în orice altceva decât plastic.
Teoretic, să renunți la plastic e ușor. Practic, mori de foame.
Vă reamintesc, în cadrul #PlasticFreeJuly, am ținut ”post” de la plastic pentru o săptămână, după cum v-am povestit. Am încercat să cumpăr cât mai puține lucruri făcute din sau ambalate în plastic, n-a fost cea mai ușoară săptămână din viața mea, dar n-am murit. Pentru că încă suntem în Iulie, luna recunoscută la nivel modial drept cea în care atragem atenția cui și cum putem asupra cantităților industriale de plastic pe care le consumăm la nivel global, am făcut experimentul de care vă povestesc mai jos.
Disclamer înainte:
- Numele supermarketului este irelevant, toate vând produse similare;
- Știu că multe lucruri care se găsesc în supermarket se vând și în piețe. Doar că n-are oricine și la orice oră acces la o piață – clădirile de birouri au obiceiul de a nu fi amplasate în astfel de zone stragetice 🙂
- Am ales în mod inteționat un magazin mare, hypermarket, tocmai pentru a avea o plajă cât mai mare de produse din care să aleg;
- Am sărit peste raioanele care nu vindeau produse alimentare.
Am intrat în magazin
La intrare am fost întâmpinată de raftul cu produse de panificație și patiserie făcute in house – super, am putut alege o pâine proaspătă, care mirosea genial, am băgat-o într-o pungă de hârtie (pungă care avea și un gemuleț de plastic, dar am trecut cu vederea, nu sunt absurdă 🙂 ). De foame, mi s-a părut cea mai bine-mirositoare-apetisanto pâine pe care-am pus mâna vreodată. Cred că numai din rușine față de angajați m-am abținut să nu mușc din ea :))
Ok, hai că nu plec cu mâna goală înapoi la birou
Următorul raft, mezeluri. Nu sunt mare fan, dar n-o să mor dacă-mi iau ceva de aici să mănânc azi cu pâinea asta. Să vedeeeem: șuncă mhm, mușchiuleț mm poate, cremvuști bleah, multe arătau bine, toate erau ambalate în plastic. Ok, ce să zic. Am înghițit în sec și am trecut mai departe. Eram la prânz și mi-era foame, nu-mi făceam casually cumpărăturile pentru casă. Ăștia n-aveau zonă cu produse vrac, că dacă ar fi avut mi-aș fi putut lua niște feliuțe de mușchiuleț pe care mi le ambalau în hârtie (plastifiată, dar aș fi trecut cu vederea, nu sunt absurdă 🙂 ).
Ba să vezi că mă întorc fix așa cum am plecat, doar cu de 2x mai multă foame în mine
Raionul următor se întinde pe vreo 10 metri cu brânzeturi. N-am cum să nu găsesc nimic aici. Brânză pufoasă, tartinabilă, cașcaval, brânză puturoasă, feta, am de toate, păcat că nu-mi place niciuna. Toate sunt ambalate în plastic. Hopa, stai – am găsit triunghiurile de brânză Hochland care nu sunt chiar preferatele mele, dar nici n-o să mor de la ele. Cel puțin sunt ambalate în hârtie deci hai fie, le iau. În afară de ele nu văd nimic ambalat în altceva decât plastic. Din nou, ăștia n-au zonă de produse vrac, dar și dacă aveau sigur nu-mi dădeau brânza în mână, mi-o băgau într-o pungă sau cutie de cesăvezi plastic. Aș putea lua iaurt (în sticlă), dar nu am chef de el la masa de prânz.
Au și ouă, super!
Astea sunt ambalate în carton, bravo!, dar ce să fac cu ele la birou? Pas, n-am unde să le fierb. Ajung și la o zonă de paste, sosuri, ketchup, condimente, toate ambalate în plastic dar oricum ce contează – eu am nevoie de mâncare pentru prânz, nu de alimente care trebuie să fie gătite acasă.
Mai departe dau de altele care nu sunt alimente, dau de zona cu băuturi, sucuri (da, super, au și ambalate în sticlă, sigur țin de foame), pufuleți, chipsuri, pas, pas.
PATE!
Am găsit pate de pui, porc, curcan, rață, ambalate în conserve, deci nu plastic.
Cu pateul merge bine un castravete și o roșie, dar să fie doar o bucată din fiecare, că dacă sunt două mi le ambalează în pungă. Așa, dacă e doar UN castravete sau O roșie poate scap și lipesc eticheta direct pe ele. NU MĂ ÎNTORC LA BIROU CU MÂNA GOALĂ!!! ❤️
La un raion de lângă pateuri găsesc și borcane cu mâncare – zacuscă, vinete, sfeclă, murături. Bingo, borcanul de vinete vine cu mine!
Raionul cu mâncare semi-preparate
În mod normal sigur găseam la zona asta ceva ce arată decent, mâncare bazată pe legume în general – nu-mi place carnea semi-preparată. Nu-mi place cum arată, nu c-ar avea ceva la gust. Astăzi nu găsesc nimic aici, pentru că totul și absolut totul se ambalează în caserole de plastic.
Yay, aveți și congelatoare
Cu o grămadă de chestii în ele, din care multe ambalate în carton! Carne înghețată, finger food, toate în carton, super. Dar eu caut mâncare pentru prânz și cuptor în care să mi le prepar la birou nu am așa că înghit în sec și plec mai departe. Mi-e frică să mă uit în coș, am atât de puține alimente încât mi se face foame doar când le văd.
Aveți și dulciuri, super. De parcă asta e mâncare pentru prânz. De parcă am ce să aleg, având în vedere că toată ciocolata și turta dulce o aveți ambalată în plastic!
Am mers spre casă și aia a fost!
***
În concluzie
Am luat pentru masa de prânz din acea zi după cum urmează:
- o pâine
- pate de pui
- un borcan cu vinete
- un castravete
- triunghiuri de brânză topită
Nu că aș fi mâncat cu silă, doar că la masa de prânz mi-ar fi plăcut mai multă mâncare și mai consistentă, mai altfel. Ce-am luat eu e mâncare rece de mic dejun sau cină. 2 ore mai târziu mie mi-a fost foame din nou. Dar, mă rog, asta sunt doar eu, veșnic mâncând și veșnic flămândă.
O vizită la un supermarket pentru masa de prânz nu este prea #PlasticFreeJuly friendly, nu prea ai ce să cumperi. Adevărul e că și dacă nu faceam challengeul ăsta, tot n-aș fi avut prea multe lucruri bune pentru prânz de luat – la ora aia din zi eu prefer întotdeauna o mâncare caldă. Pâinea cu pate și pâinea cu șuncă sunt maxim pentru mic dejun sau cină, în lumea mea. Dar oricum, și dacă luam mâncare pentru mic dejun/cină, tot n-aș fi avut prea multe variante suplimentare față de ce am găsit deja.
Data viitoare ori mănânc în oraș, ori îmi aduc supă de acasă. N-am făcut mare brânză la supermarket, ăsta-i adevărul! 🙂
8 Comments
#PlasticFreeJuly: Prima săptămână • Back to Romania
July 17, 2018 at 9:08 AM[…] încât am și scris un articol despre asta, apare peste câteva zile (later edit: a aparut deja, aici). Am rămas flămândă în ziua […]
Mama Aluniţă
July 17, 2018 at 2:42 PMDar si ambalajul individual de la branza e tot din plastic, cred. Nu, pur si simplu nu poti sa eviti plasticul in ziua de azi. Si sa stii ca pe mine cel mai tare ma supara acele ambalaje care nu sunt nici cal, nici magar, ca pungile de hartie cu fereastra de plastic si hartia plastifiata de la mezeluri, pe care nu le poti recicla din cauza asta. Am vrut sa ne simplificam foarte tare viata si am reusit, intr-adevar. Pretul, insa, il vor plati copiii nostri cu vietile lor 🙁
Ioana
July 18, 2018 at 9:00 AMAdevărul ăsta este, daca vrei sa eviti plasticul de tot trebuie sa te inchizi frumos intr-un pod și să rămâi acolo pana la restul vieții. Eu zic că e greu sa faci oamenii să înțeleagă că e nașpa să cumpere plastic, cred că e mult mai benefic să-i înveți că OK, ai cumpărat, nu-i un capăt de țară, dar RECICLEAZĂ-L si jumătate din păcat îți este iertat :))
o femeie
July 19, 2018 at 5:11 PMCumpar branza in caserola mea – de plastic, e o cutie de la inghetata pe care o refolosesc de anul trecut deja, saptamana de saptamana. Dar e drept, nu trec prin supermarketuri, merg la piata si la producatori si iau aceleasi tipuri de branza cu mici diferente.
Mezeluri se pot face in casa, mai sanatos. Ok, imi da mana sa zic, nu am mancat de multi ani si nici atunci cumparat de mine. Consider una din cele mai nesanatoase alimente – macar atat pot ingriji copilul.
Solutii exista. E nevoie de putin efort, de iesit din ciclul obisnuintei si comoditatii. Am impresia ca toate aceste facilitati mi=au blocat mintea, imaginatia. Ajunsa in punctul unde nu am avut de ales au renascut zone ale creierului amortite: mintea nu mi s-a atrofiat de tot.
P.S. sa merg la piata schimb 2 metrouri si un autobuz. Daca imi spunea cineva acum 10 ani ca voi face efortul asta cu placere, as fi zis ca e nebun 😀 – atunci si sa iau 6 statii de bus pana la piata Salajan pt a lua lactate de la 2 surori ce veneau periodic si …
Ioana
July 20, 2018 at 9:33 AMȘtiu ce spui, dar eu căutam mâncare pentru prânz. Atât! 😀 La prânz n-am nici timp și nici dorința să umblu o oră până ajung la un anumit magazin/piață. Am a fost doar un exercițiu pe care mulți îl facem zi de zi și problema nu este la noi, ci la supermarketurile care încep foaaarte greu să să miște în diecția plastic-free și zero-waste (le-am menționat pe amandouă pentru că mi se pare că merg mână în mână oricum) 😀
o femeie
August 20, 2018 at 3:12 PMEu fac meniu pe sapt pt 3 pers. si pranzul e inclus. Iau pachet, asa ca mi se pare firesc – altfel cred ca as merge la vreo cantina ceva pe aici si manca pe loc acolo ce au – zero waste. No-plastic si no-planning nu se prea poate.
Stefana
June 19, 2019 at 10:17 PMSunt foarte interesata sa aflu dacă asta s-a întâmplat în UK sau în România 🙂 pt ca în UK găsești foarte puține lucruri neambalate în plastic. Toate legumele și toate fructele sunt în plastic, e destul de rar sa nu găsești asta. Doar dacă cumperi la bucata și nu iei o punga din plastic pt ele…
Ioana
June 19, 2019 at 10:41 PMBuna Stefana! Eram in Romania cand am facu experimentul asta 😀 Dar in UK situatie este idem, clar!