Mă întreabă din senin Adelina zilele trecute, ea fiind la rândul ei o tipă venită back to Romania din UK, ca și mine.
Lasă-mă să-mi adun puțin ideile, că nu vreau să-ți răspund așa repezit, pe fugă.
Și-apoi am stat și m-am gândit și nu mi-a fost greu să-i spun Adelinei dacă-mi este dor vreodată de UK sau nu.
Evident că-mi este.
Aproape în fiecare zi.
Mi-e dor de oamenii care nu se împingeau în tramvaie și, că tot am deschis subiectul, de tramvaiele curate. Și de trenurile super rapide. Și de Londra, care este unul dintre cele mai mișto orașe pe care le-am vizitat vreodată.
Mi-e dor de dățile când aveam câte-o problemă cu vreo instituție a statului care se rezolva foarte ușor cu un telefon.
Mi-e dor de colegii mei care erau foarte fun și care se plângeau de probleme mai puțin decât cei de-aici.
Mi-e dor de oamenii pe care nu-i interesa dacă ieșeam în pijamale la supermarket, de cei care-și cereau scuze când te deranjau cu ceva. De felul lor de-a fi, nestresați, politicoși, respectuoși, educați în general. Mi-e dor de oamenii cu funcții importante care erau mai modești și mai deschiși decât oricine!
Nu mi-e dor de zilele când mi se terminau vacanțele și trebuia să mă reîntorc din România în UK. Oricât mi-ar fi plăcut acolo, tot mi-era groază de plecare. Nu mi-e dor de faptul că-mi vedeam familia mai rar și mai cu porția decât acum.
Nu mi-e dor de uk-ro long distance relationship.
Nu mi-e dor de faptul că acolo n-aveam mașina mea și o casă în care să mă simt acasă.
Nu mi-e dor de faptul că acolo făceam foarte puține activități după muncă, pe când în București am mult mai multe alte ocupări (amintesc doar de yoga, kangoo de săptămâna viitoare cu tine 🙂 , BWFR, că astea sunt cele mai de actualitate). Nu mai zic de festivaluri, mare, munte, excursii, etc.
Mi-e dor de multe lucruri și mi-e dor în fiecare zi. Dar înțelegi că sunt și multe de care nu mi-e foarte. E o balanță destul de echilibrată și e un răspuns strict aplicabil mie. Poate tu sau alții simțiți altfel – which is perfectly fine! M-aș întoarce acolo în vizită oricând și am rămas cu un sentiment de maximă iubire pentru orice înseamnă M-A-N-C-H-E-S-T-E-R și Anglia – poate chiar mai multă decât aveam când eram acolo. Eu acolo am devenit mare parte din omul care sunt azi și de care sunt destul de mândră.
Sper că ți-am răspuns la întrebare! 🙂
Ceva pe același subiect, un fel de concluzii cu bune și rele la 6 luni după ce-am venit în țară, am scris și aici: După 6 luni înapoi în România
No Comments