Norișorul.ro
extremele se atrag
Back to Romania (old blog)

Extremele se atrag și apoi se resping la fel de repede precum s-au atras la început

Când am plecat în Anglia mi-am dorit ca să întâlnesc acolo oameni din toate națiile posibile. Să încerc toate tipurile de mâncare din lume, să învăț să zic salut în toate limbile, să fiu super multiculturalizată și prietenă cu toată lumea, la propriu.

Să zicem că mi-a ieșit planul doar vreo 50% așa cum mi-am imaginat. Nu mi-am făcut prieteni pe tot globul, dar tot știu câțiva oameni care m-ar saluta și îmbrățișa în niște țări mai exotice precum Nepal, Yemen, Iran, Iordania, Arabia Saudită. Nu mai vorbesc de UK, colegii mei de la muncă de-acolo mi-au fost super apropiați și îi număr și pe ei în lista de prieteni din străinătate. Dar oricât țin la ei, niciunii din oamenii ăștia nu-mi sunt azi și n-au fost niciodată best friends forever.

În prietenie

Însă pe cele care-mi sunt și astăzi prietenele cele mai bune le-am cunoscut în anul I de facultate. Mi-au fost și îmi sunt mult mai apropiate decât cei enumerați mai sus și sunt două fete cât se poate de românce. Ne-am înțeles bine din prima clipă tocmai pentru că am bifat toate trei câteva lucruri comune foarte importante:

  • eram din România
  • aveam aceeași vârstă
  • eram venite în Manchester
  • la facultate

Eram, practic, din aceeași poveste și același film. De la asta până la povestit de vrute și nevrute și împrietenit n-a mai fost decât un pas.

Mai am o prietenă foarte bună, din Belgia, de care m-am apropiat tot datorită faptului că semănăm mai mult decât ne-am gândit. Ea vorbea franceza, eu româna, amândouă limbi apropiate. Cand eu aveam o conversație în românește cu cineva, ea aproape putea înțelege din mare despre ce vorbeam. Amândouă veneam din țări foarte diferite de UK, cu politică coruptă. Amândouă venim din familii cu mulți copii, cu părinți focusați pe educație, cu stiluri de viață apropiate. Avem stiluri muzicale diferite, ne îmbrăcăm diferit, ne plac stiluri diferite de cărți, dar simțim și gândim la fel. Asta m-a apropiat de ea și nu de altcineva.

În iubire

Cu iubiții (?!) străini pe care i-am avut în Anglia ar fi trebuit să-mi spună cineva înainte să-mi rupă inima că lucrurile n-o să meargă între noi niciodată. Știu fete căsătorite cu băieți de altă nație decât ele, dar personal nu am vrut niciodată să fiu parte din așa ceva for the long term. Nu mi s-ar fi potrivit mie! Mai devreme sau mai târziu m-ar fi durut prea tare ca el, oricine ar fi fost el, să nu înțeleagă obiceiurile mele, inside joke-urile mele, limba mea. Să nu se poată împrieteni cu mama, cu tata, cu verișorii mei. Să vorbească o limbă pe care eu nu o înțeleg, practic să aibă o ușă a vieții lui complet și definitiv închisă față de mine. Să trebuiască să tragem la sorți în ce țară zburăm de Paște și Crăciun.

Iubitul meu actual îmi seamănă atât de mult încât dacă nu ne-aș cunoaște și dacă n-aș ști că are deja una, aș fi zis că eu sunt soră-sa. Cred că dacă ieșeam băiat aș fi fost exact ca el. Avem și noi multe lucruri care ne diferențiază, pasiuni și plăceri separate, dar valorile noastre fundamentale și felurile de-a fi seamnănă ca două picături de apă. Ăsta a fost un semn că în jurul lui este un loc potrivit pentru mine.

extremele se atrag

Niciodată nu am văzut pe cineva pasionat de călătorii, sporturi, excursii care să fi fost într-o relație de lungă durată cu cineva mai retras și căruia îi place mai mult să stea în casă. Lucrurile astea funcționează o perioadă, în ceea ce se cheamă ”luna de miere” a unei relații de prietenie. Nu au cum și de ce să reziste din moment ce valoriledorințele și lucrurile care le ridică părul pe picioare de emoție a doi oameni diferă prea de mult. Suntem oameni diferiți, ne dorim lucruri diferite, iar asta este perfect normal!

Niciodată în viața mea nu am văzut extreme care s-au atras și-au rămas așa, atrase. Am văzut doar cum ele, extremele, se resping mai devreme sau mai târziu. N-ai cum să faci o relație să meargă atunci când tu vrei căsătorie și copii și el nu. În 99% dintre cazurile pe care le-am întâlnit lucrurile n-au funcționat nici între oameni de religii diferite. Care religii tocmai de-aia sunt diferite pentru că au principii fundamentale diferite, oricât ai încerca să le faci să pară că seamnănă și că toate caută doar iubirea. Da, toate religiile caută iubirea, dar fiecare are niște Terms and Conditions atașați.

Nu cred în relații ( iubire/prietenie) forțate, în care unul sau ambii parteneri trebuie să facă sacrificii supraomenești pentru celălalt. Nu cred că astfel de relații au cum să primească un happy end. Întotdeauna rămâne cineva frustrat sau cu niște mulțumiri neîncheiate. Cred însă în relații care funcționează aproape de la sine, în care lucrurile se leagă de la început și se aranjează firesc. Care aduc bucurie și creștere personală ambilor implicați, nu doar unuia.

Cred că extremele se atrag și apoi se resping la fel de repede precum s-au atras. Oricât am încerca să facem să pară că nu e așa.
Sursă foto 1, 2

You Might Also Like...

11 Comments

  • Reply
    serghei
    August 27, 2018 at 2:41 PM

    De cand e Belgia o tara cu politica corupta?

    • Reply
      Ioana
      August 27, 2018 at 7:07 PM

      Nu stiu sa-ti spun de cand.

    • Reply
      o femeie
      August 29, 2018 at 5:20 PM

      de cand la abateri se dau afara politicieni/functionari. In Belgia, zic.
      Un exemplu de abatere pedepsita este generalul care a dus cativa soldati la renovat o casa (casa printului Lorent). Presa a vuit, generalul nu mai lucreaza, printul Lorent a fost pedepsit (i s-a taiat din venit).
      Altfel lobystii Montsanto sau GlaxoSmithKlein au “relatii” apropiate cu unii politicieni. Din nou scandal. Inca nepedepsit.

  • Reply
    Miss I.
    August 28, 2018 at 9:37 AM

    Dap, de acord. E una să fiți oameni diferiți, să aveți și gusturi diferite, să vă completați în anumite aspecte, iar cu totul alta este să fiți două extreme. Nici eu nu cred că funcționează pe termen lung, mai degrabă cred în zicala românească ”cine se aseamănă, se adună” 🙂
    Cât despre sacrificiile supraomenești… mi-am amintit de o fază din Grey’s Anatomy: “You think that you’ll always feel that kind of love and I do, I do love Phil. I just… well little pieces of you get chipped away by another person and then you shave little pieces of yourself away so you’ll fit together and then one day you look up and you don’t even know who you are.” Cam așa cred că e cu sacrificiile astea prea mari de care spui. Riști să nu te mai recunoști și cred că e tare frustrant.

    • Reply
      Ioana
      August 28, 2018 at 3:47 PM

      Ce frumos zis! Mi-au placut si mie la nebunie mesajele alea din Grey, la un moment dat voiam sa mi le notez. Am renuntat la sezonul 7 de plictiseala si acum imi pare rau. Ma rog, asta se intampla acum cativa ani, nu e asa usor sa reiau :))

  • Reply
    Ioana Soare
    August 28, 2018 at 4:51 PM

    Să știi că sunt total de acord cu tot ce ai zis, mai puțin ultimul paragraf despre sacrificii în relațiile de cuplu. Cred că ar merge mai bine termenul de “compromisuri”. Pentru că sacrificii poți să faci fără să ai frustrări, e renunțarea la ceva pentru un scop bun și cu dorința de a obține o îmbunătățire. Ori dacă tu vezi o luminiță la capătul tunelului și știi că poți ajunge acolo printr-un sacrificiu, o faci fără remușcări, cu inima împăcată. Pe când la compromisuri, e altă discuție. Sau cel puțin eu așa văd lucrurile, subiectiv desigur și trecute prin filtrul propriilor experiențe.

    • Reply
      Ioana
      August 29, 2018 at 9:16 AM

      Da, citind mesajul tău mi-am dat seama că ce am înțeles eu prin ”sacrificii” e fix ce înțelegi tu prin ”compromisuri”. Adică ceva ce faci ca să fie bine pentru altul, nu pentru tine, ceva cu un outcome nasol pentru tine. Cred ca sunt oarecum sinonime, nu stiu, cu cat ma gandesc mai mult la ele cu atat incep să nu le mai inteleg sensul deloc :)) Dar am inteles ce-ai vrut sa spui și sunt de acord cu tine 🙂

  • Reply
    o femeie
    August 29, 2018 at 5:31 PM

    eu sunt mai in etate decat tine. Si cu mai multa experienta, clar :)))
    Pot zice ca atractia e imensa cand celalalt e diferit, complet diferit. Dar pe durata lunga o relatie tine nu doar din atractia extremelor, ci mai ales din pasiunile si ocupatiile comune, din comunicare, si mai ales din cum se completeaza-ajuta-inalta unul pe celalalt.

    • Reply
      Ioana
      August 30, 2018 at 10:38 AM

      Asa este!

  • Reply
    Elena
    September 8, 2018 at 8:59 AM

    Complet de acord cu ce spui. Ma gandesc uneori ce tare ne leaga pe mine si pe sotul faptul ca avem un trecut comun in Romania, amintiri comune. Eu n-as fi putut sa ma căsatoresc cu cineva din alta tara. Si dincolo de toate diferentele, cred ca cel mai mult m-ar fi obosit faptul de a nu vorbi limba mea nici macar acasa.

    • Reply
      Ioana
      September 12, 2018 at 9:05 AM

      Ce-ai spus acum in finalul comentariului, exact asta simt si eu!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.