Pentru bloggeri și scriitori: despre antrenarea mușchiului scrisului

Pentru toți autorii de blog care trec prin perioade de pană de inspirație, pentru mine când trec prin astfel de perioade, pentru toată lumea care vrea să scrie ceva și nu poate lega cuvintele în scris, pentru oricine are nevoie să audă acest mesaj acum și aici, vă transmit că ultimele studii ale cercetătorilor din bulevardul iul bucureșteni au descoperit și demonstrat recent că scrisul vine scriind, adică inspirație continuă de a scrie vine antrenând în permanență mușchiul scrisului. Am mai jos  câteva sfaturi, din experiență proprie și nu numai, despre cum să scrii mai bine, mai fluent, cum să încerci să rărești din pene de inspirație și cum să faci să-ți iasa mai ușor ceva din acest sandwich de creier și degete pe care-l folosești când scrii pe un blog, dar nu numai.

Cică la fel cum exercițiile sportive ne ajută să fim sănătoși și să arătăm bine, și antrenamentele mușchilor invizibili (cum e mușchiul scrisului) ar fi la fel de utile. Cică foamnea vine mâncând, auzi acolo!

Vorbind foarte serios acum, știu și eu și bag mâna în foc că știți și voi cât de oribile sunt perioadele alea când vrei să scrii (să zicem pe un blog, că asta mi se aplică mie, dar puteți extrapola cum vreți) și pur și simplu nu iese nimic din degete. Storci creierii ca pe un burete de vase și nu iese nicio picăture de idee bună din el – sau, mă rog, orice iese ți se pare lame. Astea sunt niște momente extraordinar de păcătoase, că o astfel de zi  mai nasoală te pot face să te îndoiești de toate calitățile și talentul pe care consider(a)i tu că le ai în relația cu scrisul – iar asta te demoralizează mai mult decât ar fi legal. Been there!

Dacă știi despre ce vorbesc sau păcatul face să fii într-un moment dinăsta, află că

• nu ești singur
• este normal ce se întâmplă
• să se mai întâmple de multe ori în cariera ta de scriitor
• dar nu există nicio șansă să nu-ți revii
• oricât de neagră ar părea pana ta de inspirație

Am avut și eu perioade când aveam idei pentru articole pe blog zilnic, iar după ce-mi reveneam la un ritm de om normal mă simțeam proastă când nu mai puteam scoate un articol pe care eu să-l consider bun. Da’ stai, ce se întâmplă cu mine? Dacă eu de fapt nu știu să scriu nimic și acum sunt doar într-o perioadă LUCIDĂ în care realizez cât de slabă sunt de fapt?!

Meh.

Nu-i adevărat.

Câteva zile proaste nu pot să anuleze luni întregi de muncă în care ai/am scos texte mișto pe blogurile noastre. Un text mișto pentru tine e un text care ție ți se pare mișto, indiferent ce zice toaaaată lumea din lume sau Google Analytics. Poa’ să vină tot internetul cu hate pe un articol scris de mine, dacă mie-mi place, apăi ăla e un articol bun pentru mine! Blogurile și scrisul sunt în general foarte subiective, ca o teză la română. Două persoane pot să vadă un blog în două feluri total diferite, fără ca vreunul dintre feluri să fie greșit.

De asemenea, câteva zile proaste nu anulează toată micro-comunitatea pe care tu ți-ai creat-o în jurul blogului tău într-o nu-știu-ce perioadă de când scrii. Practic, să zici despre propriul blog că-i prost sau despre tine că nu ai talent este aproape o jignire la adresa oamenilor care îți apreciază și comentează textele. Nimeni nu-și pierde vremea cu un blog prost, nu? Think about it! 😀

(Repet, eu vorbesc acum aproape exclusiv despre bloguri, dar îmi dau seama pe măsură ce scriu că ce zic poate fi aplicat în mult mai multe domenii și situații.)

Nu știu ce funcționează la alții, dar atunci când vine vorba de blog, pe mine mă ajută cel mai mult să fiu singură atunci când scriu, adică să am măcar o oră de liniște în care să nu fiu întreruptă (de aici și planul meu semi-ratat cu trezitul la 5 dimineața). Scriu mai mult și mai bine când sunt relaxată, adică atunci când nu sunt într-o perioadă în care vin leșinată de oboseală de la muncă. Scriu bine în orele post-plimbare în parc, post-relaxare la spa, post-baie caldă cu lumânărele și spumă, deși lol, asta nu se întâmplă niciodată. Relaxarea și liniștea sunt la mine cuvintele cheie. Nu știu alții cum sunt, deși mi-ar plăcea să aflu! 😛

Dacă totuși treci prin zile și săptămâni întregi în care buretele ăla nenorocit nu vrea să scoată niciun gram de idee, ar mai fi o soluție – antrenarea mușchiului scrisului. Ăsta este un plan pe termen lung, mă tem că pe termen scurt pot să recomand doar ce-am scris în paragraful anterior. Dar dacă te interesează un termen mai lung, am o idee!

La fel cum foamea vine mâncând, așa și scrisul vine scriind. Cum să scrii mai bine.

Mușchiul scrisului se antrenează scriind orice-ți trece prin minte și oriunde. Am citit la Inoza un articol foarte, FOARTE util despre cum să scrii mai bine, mai exact obiceiuri de scris pe care poți să ți le faci care să te ajute în timp să-ți călești și cizelezi acest talent. Cea mai tare idee pe care am reținut-o eu din acest articol a fost freewriting, o tehnică de scris într-o anumită perioadă de timp fără întrerupere despre orice-ți trece prin cap. Eu, datorită acestei descărcări a deșeurilor care-mi țin mintea ocupată uneori, văd acest exercițiu de freewriting aproape terapeutic. O altă idee ar fi cititul în exces, dar sper că nu cred că-i o surpriză pentru nimeni faptul că oamenii care citesc mai mult scriu mai cursiv. Vă rog citiți articolul, chiar nu vreți să-l ratați!

Iar dacă mai aveți perioade așa cum am eu uneori în care mi se pare că activitatea mea bloggeristică este o idioțenie și că n-am ce căuta în această lume și wtf am i doing here, mai bine mergeți și turnați-vă un pahar de vin și cereți propriului cap să înceteze cu sabotarea.

Sursă foto 1, 2, 3