Grow Up Romania sau povestea celor care fac Bucureștiul un oraș human-friendly

Știți, la noi acasă e foarte frumos.

Am pus multe flori pe balcon (ca să-mi fac propria panoramă green în lipsa uneia din exterior), mi-am decorat apartamentul după placul suflețelului meu intern și extern, mi-am pus mobila cum am vrut și pe unde am vrut – minimalistă, în culori pastelate, care să reprezinte felul nostru vesel de a fi și de a trăi. În living avem pereții bleu, mobilă albă și niște accente de auriu, iar dormitorul e roz cu mint. Bucătăria e albă, cu o masă cappucin. Cred mult în starea de bine pe care mi-o dă casa mea, motiv pentru care am făcut-o cum am vrut și cum m-au ținut portofelele. Veselă, tinerească și care să dea oricui o stare de bine. Avem și vreo 4 tablouri, poze și ceasuri, toate cu/în formă de biciclete! 😀

(nu ăsta de mai sus, dar unul similar – tot de la Andreea Illustration ❤ )

Uneori am chef să las hainele aruncate pe jos, alteori le strâng. Uneori mă deranjează pantofii lăsați de izbeliște, alteori nu. Uneori fac curățenie în mari detalii, alteori nu am niciun chef omenesc posibil pentru așa ceva. Pe scurt, cam fac ce vreau!

E casa mea și nu mă oprește nimeni să las niște blugii aruncați pe jos o săptămână, dacă asta vreau. Nu deranjează pe nimeni dacă nu-mi fac patul zi de zi. Cam fac ce vreau, mă rog, cu mici excepții – uneori spăl și vase. 😀

Paradisul ăsta de viață nu e valabil și odată ce ies pe ușa blocului. În spațiul comun pe care-l am în fața blocului, care e verde și foarte frumos, nu am voie să fac ce vreau. N-am voie să arunc pe jos, n-am voie să parchez mașina pe iarbă și n-am voie să nu mă port cu grijă.

Nu vine nimeni cu bățu’ după mine dacă arunc semințe pe jos, dar nu fac asta pentru că by default . Mă comport civilizat pentru că eu sunt o fată destul de drăguță 😛 și fac lucrurile astea pentru că îmi place să văd curățenie pe stradă sau în fața blocului. Îmi place să trăiesc într-un cartier frumos, unde toată lumea e flower-power și fericită și nimeni nu e nemulțumit și supărat pe alții din jurul lui.

Dar…

Din păcate există și oameni pentru care ușa propriului apartament este ca un portal care le suge tot simțul bunului simț (scuzați!).  Perimetrul apartamentului nostru este curat și îngrijit, ce se întâmplă în afara lui nu e treaba mea!  Ăștia sunt oamenii care aruncă saltele și canapele pe jos în fața blocului (true story! :)) ). Sau oamenii care aruncă coji de semințe pe jos, care nu adună caca după cățeii lor, oamenii care parchează foarte nesimțit. Oameni care de altfel sunt convinsă că au destul de multă curățenie și feng shui la ei acasă, dar pe care nu-i interesează de ceilalți și de spațiile comune pe care le traversează toată lumea.

(Ehem, also known as *oamenii care se plâng că vor o țară ca afară dar nu fac nimic pentru asta* ehem, ehem).

O mână de fete hotărâte și care întâmpinau zi de zi aceleași și aceleasi probleme cauzate de oameni iresponsabili sau o legislație nu prea prietenoasă, au creat un chestionar pe un grup de pe Facebook în care cereau părerea membrilor în legătură cu cele mai enervante probleme pentru ei din mediul urban. Ce-I deranjează pe oameni cel mai mult? Ce-ar vrea să fie altfel în comunitatea lor din fața blocului?

Pentru că rezultatele chestionarului au arătat că foarte mulți oameni simt la fel și foarte mulți vor o schimbare în bine, fetele hotărâte (Alma, Adelina, Dana și Iulia) au format o organizație civică pe care-au numit-o Grow Up Romania. Ele încearcă astfel să schimbe, în măsura posibilităților și a timpului, un pic din mentalitatea oamenilor care nu înțeleg nevoile urbane ale anului 2018. Scopul final este schimbarea Bucureștiului într-un oraș human-friendly – ăsta da challenge accepted!  😀

Mie mi-a plăcut de ele pentru că îndeamnă oamenii la civilizație, lor le-a plăcut de mine pentru că (încerc timid să) fac educație pe net.  Pentru că valorile noastre s-au pupat, am vrut să vă fac cunoștință cu Grow Up Romania.  Un interviu mai târziu a apărut articolul acesta – dacă v-am trezit interesul, citiți mai jos povestea, in a nutshell că am ajunge altfel la un articol prea lung, din spatele Grow Up Romania.

A început România sau Bucureștiul să Grow Up? 🙂

Bucureștiul e încă un toddler, oscilează între lucruri suprinzător de frumoase și crize de furie :).

Care a fost cel mai de succes proiect de până acum? Cu siguranță toate sunt în continuă desfășurare, schimbarea orașului nu e ceva ce se termină vreodata 🙂 , dar care ați simțit că a ajuns la și a schimbat cei mai mulți oameni până acum?

Unele dintre proiectele noastre nu au încă un rezultat măsurabil. De exemplu campaniile #parcheznublochez și “Strânge după câinele tău” au prins cel mai bine pe partea de promovare și răspândire a mesajului online și offline, însă nu ne putem da seama încă dacă sunt anumite zone mai curate, sau trotuare libere mulțumită nouă. Am vrea să credem că da! 🙂

De impact măsurabil sunt toate proiectele mici prin care depunem sesizări către toate autoritățile responsabile și insistăm în rezolvarea problemelor punctuale: vopsirea trecerilor de pietoni, curățenie și reparații în locurile de joacă, astuparea gropilor de pe trotuare. Toate aparțin cumva de campania “Obstacole Urbane”, prin am încercat să impulsionam oamenii să facă și ei asta, tocmai pentru că toate aceste mici reușite se adună și încep să schimbe în bine orașul.

Ce categorie de oameni a raspuns până acum cel mai bine la inițiativele Grow Up Romania? 

Părinții în mod special. Și noi, odată deveniți părinți, am început să petrecem mai mult timp în locurile publice. Astfel, am observat diverse nereguli în parcuri, la locurile de joacă sau să realizăm probleme de accesibilitate (borduri înalte, trotuare blocate, rampe de acces). Faptul că te lovești de acestea aproape zilnic și că unele pun în pericol creșterea în siguranță a copilului tău, te fac să te activezi instant, să depui sesizări, să lupți pentru rezolvarea lor. Nu mai putem să privim orașul în care trăim cu ochi ignoranți sau resemnați.

Din reacțiile de până acum, vrea lumea să se schimbe benevol  sau nu vrea să facă nimic atâta timp cât la noi nu există amenzi suficient de usturătoare?

Sunt două tabere destul de bine conturate. Pe de o parte sunt cei cărora pur și simplu nu le păsa și oricât de mult am încerca noi să facem educație urbană și să vorbim de respect reciproc, nu funcționează. Iar pe de altă parte sunt cei care vor un oraș mai bun, mai curat, mai civilizat – însă și aici sunt mulți cei care doar spun că vor asta și sunt activi doar pe Facebook, și puțini cei care chiar pun umărul la treabă. Aici intervenim noi – încărcăm să le dăm unelte și să îi motivăm să acționeze.

În ultima vreme ne bucurăm să vedem cum se formează o comunitate din ce în ce mai mare de oameni implicați. Oameni cărora le păsa de orașul lor și care acționează în comunitățile din care fac parte.  (a se vedea multitudinea de grupuri civice din cartiere și a evenimentelor pornite de oameni ca mine și ca tine). Însă este nevoie și de implicarea autorităților în aplicarea legilor. Apelul la bun simț nu duce decât până la un anumit punct.

Ce proiecte aveți în minte pentru viitor?

Momentan dorim să consolidăm proiectele deja începute și să insistăm pe o colaborare cu instituții publice sau companii.

Aveți pe site unele proiecte finalizate – oameni care au intâmpinat o problemă, au semnalat-o autorităților, iar ea a fost rezolvată. Cât de ușor este să obții o rezolvare la o problemă comunitară în Bucureștiul din 2018? Cred că mulți oameni nu semnalează probleme pentru că le e groază de funcționari publici inutili și mult timp pierdut degeaba.

Sincer de asta ne-a fost frică și nouă atunci când am depus prima sesizare. Ne și vedeam la un ghișeu încercând să explicăm de o sută de ori cât de important e ca locurile de joacă să fie curățate, cu echipamente reparate. Dar pentru că suntem în 2018 totul a funcționat foarte bine pe email. La un click distanță am reușit să apelăm la Primăriile și ADP-urile de Sector, la RATB, Metrorex și Poliția Locală.

Trebuie să ai răbdare și să insiști, însă dacă explici foarte bine problema, atașezi poze și vii cu propuneri de soluții, vei avea surprinderea că uneori chiar se rezolvă! O mare surpriză am avut când am reușit să reparăm în mai puțin de 24h un echipament de joacă printr-o sesizare făcută pe Whatsapp (articol aici). Singurul regret este că mereu primim răspunsuri foarte standard, oricât am încercat o abordare mai umană și prietenoasă, sau o colaborare cu instituțiile publice. Dar măcar răspund :).

Cum pot oamenii care află pentru prima data de Grow Up Romania să se implice și să ajute?

În primul rând, să trimită sesizări. Încă suntem în punctul în care trebuie să tragem de mânecă instituțiile publice să acționeze. Sunt atât de multe lucruri elementare care lipsesc în București încât trebuie să începem să tragem semnale de alarmă, câți mai mulți dintre noi. Ne-a plăcut mult această postare a Doinei Vella (link) care face apel la demersurile individuale susținute către autorități. Trebuie să insistam sa facă prevenție, educație, să dea amenzi atunci când se impune.

După cum spuneam mai sus, durează doar 5 minute via email și vă oferim tot suportul de care aveți nevoie – modele, contacte, sfaturi (articol aici).

Iar în al doilea rând, susținând deja campaniile noastre prin materialele pe care le punem la dispoziție (postere și flyere “Strânge după câinele tău”, flyere #parcheznublochez).

Sigur vă crește inima atunci când vedeți o problemă rezolvată la care ați pus umărul. Ce s-a schimbat în relația dintre voi și Bucureștiul în urma Grow Up Romania? Îl vedeți mai human-friendly acum?

Cu Bucureștiul avem un love-hate relationship :). Ca părinți am început să vedem orașul cu alți ochi, critici și protectivi pe de o parte, stresați de orice pune în pericol dezvoltarea armonioasă și creșterea în siguranță a copilului.

Însă pe de altă parte observăm și un București verde, liniștit, descoperim zone de care nu știam și ne bucurăm altfel de spațiile publice urbane când le vedem prin ochii copiilor noștri. Sentimentul acesta am încercat să-l promovăm pe pagina noastră de Instagram.

Sincer ne crește inima atunci când ne vedem copiii fericiți în spații publice urbane. Și asta se întâmplă când și noi suntem fericiți și relaxați, când ne simțim confortabili în orașul nostru. Mai avem foarte mult de lucrat la asta – dar acest țel de oraș child-friendly (și evident human-friendly) ne motivează.

Sursă foto 1,3,4,2