Tutorial: Cum să faci 1000 de oameni să te înjure dimineața la 4 AM

Anul 1 de facultate a fost singurul în care eu am locuit într-un cămin de studenti, despre care spuneam aici că nu prea mi-a plăcut și că abia am așteptat să plec de acolo.

Era foarte liniștit, mort, nu se întâmpla niciodată nimic interesant în el și era totaaal diferit față de ce-mi imaginasem eu că voi găsi într-un cămin într-un campus așa mare ca Manchesterul. Nu tu petreceri, nu tu o voce, două de oameni, nimic! Alte cămine pe la care mergeam în care locuiau prieteni de-ai mei păreau mult mai vii și asta mă cam frustra pe mine – după ce că nu-mi plăcea în Manchester în anul ăla la început, mai trebuia să și stau într-un cămin care mă deprima?!

Dar să ne înțelegem – când spuneam înainte că nu se întâmpla nimic interesant, m-am referit la majoritatea dăților. Pentru că mai erau și dăți când se întâmpla ceva pe care cu siguranță n-aveai cum să-l ratezi și care cu siguranță făcea multă gălăgie și scotea căminul din plictiseală.

Știți cum se întâmplă atunci când pleci de acasă la facultate și vrei ai nevoie să începi să-ți gătești tu singur pentru că altfel fie mori de foame, fie rămâi falit? Probabil știți, ăsta e un lucru perfect normal, fiecare a făcut asta la vremea lui. La noi în cămin, de exemplu, aveam o bucătărie la fiecare 8 oameni și fiecare își gătea după propriu-i stil și chef. N-avea nimeni treabă cu tine, puteai găti și la 4 dimineața dacă genul acesta de activitate îți gâdila papilele gustative la așa oră. Singura condiție era să nu dai foc la ceva și să declanșezi alarmele de incediu care erau foarte sensibile și porneau uneori de la aburi sau de la căldură.

Sau când se trezea cineva să fumeze în bucătărie. Sau să joace o farsă și să apese butonul de incendiu. Noaptea la 3 AM.

De câte ori am ieșit afară din cămin în bezna nopții dimineața pe la cele mai nesimțite ore, nici nu mai știu. Știu doar că săream 2 metri în sus în pat atunci când începeau alarmele pentru că erau foarte puternice și n-aveai cum să nu le auzi, fie și dormind. N-aveai nicio șansă să rămâi în cameră când ele urlau. În halate, în pijamale, căscând sau plângând de somn, eram cam 1000 de zombi care ne târam pe holurile căminului încercând să ieșim în curte cu ochii în gură de oboseală și foarte încântați să așteptăm cel puțin 20 de minute până se găsea sursa alarmei și eram lăsați înapoi înăuntru. În toate aceste 20+ de minute, cei ce declanșau alarma primeau un mai mic sau mai mare potop de înjurături din partea întregului cămin, în funcție de ora la care se întâmpla bucuria.

Cel puțin o dată pe săptmămână aveam o alarmă de-asta care era enervantă chiar și dacă începea ziua, nu doar când ne trezea pe la 2 din somn. Ne scotea afară din cămin pentru câteva zeci de minute, ne intrerupea de la indiferent ce făceam, deci clar că ne scoatea din minți. Iar cel puțin o dată pe luna alarma începea noaptea când dormeam mai adânc, în loc s-o dea Domnu’ ziua când eram mai toți la facultate. Cât timp am fost eu acolo n-a pornit niciodată de la incendii adevărate, ci doar de la fum ce ieșea de prin oalele colegilor mei de cămin.

Sau… din țigările prietenilor mei care au venit într-un an la ziua mea și care au început să fumeze în bucătărie. Cred că am supărat câțiva oamenii în seara aia, puțin, așa.. *crickets*

Lăsând gluma la o parte și vorbind cât de serios posibil, alarmele de incendiu salvează vieți! Îmi doresc ca dezvoltatorii sau proprietarii de imobile, blocuri, case din România să realizeze acest lucru și să le instaleze peste tot înainte de noi tragedii, vezi #Colectiv în București, vezi #GrenfellTower în Londra. La fostul loc de muncă (în UK) alarmele de incendiu porneau în fiecare luni la ora 10.00 AM pentru 5 secunde ca un test care să verifice că funcționează. Când nu porneau la ora asta, ceva era în neregulă cu ele și cineva venea să le repare rapid. Avem și aici în București teste, dar sunt mai mult pentru educarea oamenilor în evacuare în caz de incendiu, nu pentru testarea aparatelor. Oricum, ideea rămâne – alarmele salvează vieți și cu cât ne obișnuim mai mult cu ele, cu atât mai bine.

Vă pup și vă pup! Ca întotdeaună vă aștept cu multă curiozitate poveștile (de orice fel, dar sper sa fie mai multe amuzante decât tragice) legate de alarmele de incendiu & co. O zi super super să aveți!

Sursă foto 1, 2