De ce n-o să mai folosesc niciodată în viața mea taxiul de stradă în București

… decât dacă o viață de om ar depinde de asta.

Anul ăsta în Februarie, când nu locuiam încă în București, am venit într-un weekend în capitală pentru niște treburi personale bucurătoare de inimă. Ajunsă în Otopeni, dau să iau un taxi staționat acolo pentru că pe Uber nu găseam pe nimeni în apropiere. Intru în mașina unui domn la vârsta a doua, îi spun că vreau să ajung la hotelul X și a început distracția.

Domișoară, eu vin din centrul Bucureștiului ca să vă duc 5 minute, de la aeroport până la X? N-ați venit pentru mine, dom’le, erați în aeroport când v-am găsit eu. Nici măcar nu știu să ajung la hotelul ăsta. Porniți-vă GPS-ul și spuneți-mi pe unde să o iau. Cum adică să pornesc pe GPS, eu sunt șoferul astăzi?! De ce ați ales hotelul ăsta, nu vedeți că e departe de oraș? Treaba mea de ce m-am dus acolo, nu vă privește. Deci ați venit să stați doar în hotel, nu ieșiți deloc? La cât de departe e nu cred c-o să ajungeți în oraș deloc. Dacă stau doar în hotel, doar într-un picior și cu o pereche de chiloți pe cap tot weekendul, asta e fix problema mea și nu vă interesează. Păi da, dar eu fac 5 lei pe cursa asta. Și ce vreți să fac pentru dumneavoastră? Să-mi lăsați mai mulți bani? De ce? Păi așa domnișoară, că e greu, noi abia mai câștigăm niște bani. Și eu ce vină am de vorbiți așa cu mine? Eu sunt cea care vă ia banii sau cea care vi-i dă?

Când am ajuns la destinație – a, și după ce a râs de 2 ori de faptul că Google Mapsul meu vorbea în engleză (Haaa, cum a pronunțat strada asta? Haa haaa haaa cum vorbeștee!!) – îi plătesc frumos cursa de 20 RON, nu 5 cum îi era lui frică, și-i spun ca pe viitor să-și revizuiască atitudinea pentru că este rușinos ca la vârsta lui să aibă un astfel de comportament față de un om, let alone the fact că sunt femeie.

3 regrete foarte mari legate de evenimentul ăsta mă bântuie până azi:

• Că n-am avut atunci internet și credit pe telefon valabil în România ca să pot să-i spun să oprească mașina după primul minut în care m-am urcat și să chem pe altcineva
• Că i-am lăsat 5 lei bacșiș
• Că nu i-am luat numărul de înmatriculare să-l reclam

În mod normal aș fi făcut toate cele 3 lucruri de mai sus pentru că nu permit, fără nicio excepție, ca cineva să-mi vorbească mie sau oricui altcuiva în așa fel. Norocul lui a fost că eram într-o stare foarte bună si n-avea el cum să-mi strice vibe-ul.

Dar cum everything happens for a reason, reason-ul meu a fost să învăț o lecție pentru binele meu în viitor – începând din acea zi, eu nu mai circul cu taxiuri de pe stradă. Uber și Taxify sunt unele dintre cele mai bune lucruri întâlnite de mine în București. Pe lângă faptul că atunci când comand o mașină nu mai trebuie să mă stresez pentru plata cu banii cash, sistemul de rating este o chestie genială. Nu numai la taxiuri, vezi TripAdvisor, vezi Booking.com. Oamenii citesc în ziua de astăzi reviewuri mai mult ca niciodată și se iau după ele, așa că mulți care oferă servicii nu-și mai permit să riște să primească recenzii proaste în era social media. Șoferii Uber și Taxify primesc steluțe de la 1 la 5 de la fiecare utilizator iar celor care au rating prost li se oprește aplicația pentru 3 zile. Adică nu mai câștigă nimic pentru 3 zile. Concluzia? Toți se comportă exemplar, sunt amabili, politicoși, știți și voi. Călătoriile mele cu taxiul sunt un parfum acum.

Așa că datorită faptului că s-a coborât îngerul păzitor peste noi și avem alternative la taxiurile galbene, alternative care fiind la concurență se întrec în oferte și promoții din care ghici cine iese câștigător, eu nu mai pun piciorul într-un taxi galben ÎN. VIAȚA. MEA. So help me God!

PS: În poza de mai sus imaginați-vă că sunt eu ieșind foarte sassy dintr-un Uber și salutând toți șoferii de taxiuri galbene.

#DontBeOneOfThem

Sursă foto 1