5 lucruri pe care le-am învățat trăind în Anglia

În 6 ani de școala vieții în Anglia m-am schimbat din foarte multe puncte de vedere. Oricum m-aș fi schimbat, în perioada asta a vieții e destul de greu să fii la 25 de ani tot așa cum ai fost la 18, indiferent în ce țară ai pus capul pe pernă noapte de noapte.

Dacă sunteți curioși, am scris mai jos despre cele mai importante 5 lecții pe care le-am primit locuind în străinătate:

1. Toleranța și respect față de toți oamenii

…indiferent de poziția mea, indiferent de nația celorlalți. Nu e nimeni sub mine, nu e nimeni care nu merită să vorbesc cu respect cu el, indiferent dacă e indian, arab, somalez, student, elev, măturător de stradă sau șofer de autobuz.

Profesorii noștri din facultate s-au comportat cu noi ca de la egal la egal, iar asta a fost pentru o mine o mare dovada de respect. E nevoie de ceva siguranță de sine ca să nu simți nevoia de a epata în fața celor inferiori ție, zic eu.

2. Faptul că oamenilor le cade foarte bine când le zâmbești și când le mulțumești

Și că un zâmbet și un mulțumesc sunt gratis. Cei ce le primesc (aici în România) nu se așteaptă niciodată la ele pentru că la noi toată lumea e morocănoasă și setată pe angry mode. În Anglia lumea lucrează mai mult la a-și face viața mai happy. Privesc oamenii nervoși/violenți/stresați cu milă, mă gândesc întotdeauna că le lipsește niște iubire, compasiune, atenție. Sau poate bani și sănătate, și de-asta sunt eicum sunt. Încercați să zâmbiți odată cuiva în metrou când îi atingeți geanta, o să vedeți cum îi trece supărarea automat 🙂  Și ziceți mulțumesc mai des, oamenilor le place să le fie recunoscut  efortul, fie el și un efort de a se da la o parte din calea voastră.

3.Work-to-life balance și importanța timpului MEU personal

Nu e cool sa fi workaholic, am mai zis-o și-o mai zic. Timpul personal e timp personal și munca nu e niciodată mai importantă decât restul vieții mele. Cu atât mai puțin pentru cei care aveți familii și copii. Munca voastră niciodată nu e mai importantă decât cei ce vă așteaptă acasă. Urăsc ideea de over-time, asta mi se pare doar consecința unui management prost. Merg pe principiul că timpul meu nu mi-l mai dă nimeni înapoi, pe când banii vin și pleacă toată viața. Also, consider internshipurile neplătite o formă de sclavie modernă.

Am mai învățat și să mă distrez mult, să merg în vacanțe, să-mi fac timpul personal să conteze.

4. Că un angajator din anglia, românia sau de oriunde din lume are enorm de câștigat dacă își respectă angajații, dacă își dă interesul să-i ajute și dacă face mediul de muncă nestresant.

Mi-am promis că dacă o să ajung vreodată să conduc niște oameni mă voi comporta cu ei exact așa cum s-au comportat cu mine angajatorii mei din UK. Adică o să-mi pese de ei și de viețile lor personale, de dezvoltarea lor personală și profesională, o să-i încurajez și-o să-i fac să le fie drag să mă vadă. Să nu aibă frică să vorbească cu mine despre nimic, profesional sau personal. Și că un angajat o să dea întotdeauna înapoi angajatorului DOAR atât efort cât primește înapoi. 😉 Am scris asta cu bold ca să puteți s-o lăsați să sink for a minute, în special dacă sunt printre voi oameni în funcții de conducere.

5. Să mă plâng și să deschid gura atunci când nu-mi convine ceva sau văd nedreptate

…și să nu stau, așteptând ca lucrurile să se rezolve de la sine. Să dau din mâini și coate și să mă zbat până obțin ceea ce doresc. Să caut dreptatea. Să nu merg pe principiul “las-o că merge și așa”. Să trăiesc precum afară dacă vreau o viață ca acolo.

***

6. (bonus) Să nu mă prefac vreodată că știu să fac ceai cu lapte. Să nu spun niciodată că manchester united și manchester city sunt tot același drac!

Pentru că just don’t! ?

Sursă foto 1, 2