…indiferent dacă plecatul înseamnă plecat dintr-un loc de muncă în altul, dintr-o relație în alta, dintr-o țară în alta, dintr-o prietenie. Sau poate plecatul dintr-o sală de cinema din care nu-ți place filmul.
Mă bântuie întrebarea asta.
Ce înseamnă să pleci de undeva? Să renunți să mai încerci să faci lucrurile să meargă, să te dai bătut? Sau să fii curajos și să încerci în altă parte, știind că nu mai are sens să-ți pierzi timpul acolo unde nu mai merge?
La un loc de muncă în care nu te simți bine ai putea fi tentat să vrei să mai stai o perioadă, poate o să ajungă să-ți placă. Poate ți-e rușine să pleci și să recunoști că ai ales greșit.
O carte plictisitoare, care nu te învață nimic, o să te frustreze. N-o să demonstrezi nimănui nimic dacă te ții cu dinții de ea, deși nu-ți place. Dacă e proastă, de ce s-o lași să-ți mănânce timp?
Din experiența mea, lucrurile forțate nu prea funcționează. Cred că lucrurile care sunt pentru tine sunt acelea care vin natural, pentru care nu trebuie să faci sacrificii imense sau compromisuri. Sunt lucrurile, oamenii, situațiile, relațiile care, odată ce apar, se leagă în filmul vieții tale cum nu te-ai fi așteptat, dar fix așa cum trebuie, așa cum are sens. Te vindeca, îți răspund la întrebări, se aseaza ca o piesa de puzzle care nu știai ca-ți lipsește.
Nu? Food for thought… 🙂
No Comments