Mi-am dorit foarte, foarte mult sa-mi alăptez fetița. Cred că pe lângă să nasc natural, nimic nu mi-am dorit mai mult decât sa nu se intample CEVA care sa ma facă sa opresc alaptatul mai devreme decât îmi doresc. Am citit foarte mult pe acest subiect in ultimii ani și mai ales in perioada sarcinii și am fost (și sunt) convinsă de nenumăratele beneficii nutriționale și emoționale pe care aceasta forma de alimentare o aduce bebelușilor, mamelor, familiilor. Mi se pare un cadou extraordinar ce-l putem da copiilor noștri la startul lor în viață. Nu voi vorbi despre beneficii, că sunt ultra-cunoscute, vreau doar sa povestesc despre niște lucruri importante de știut pentru cineva la începutul acestei aventuri.
Deși ma asteptam la dificultăți la început, pentru noi alăptarea a decurs destul de bine. Lactatia mi-a pornit puțin mai târziu decât m-am așteptat (cam la vreo 5-6 zile de la naștere), însă in tot acest timp eu am stimulat-o cum și cat am putut in maternitate prin:
- Punerea copilului la san (copilul=cea mai buna pompa)
- Pompat cu pompa electrică (am făcut un review pentru 2 pompe Spectra aici)
- Am băut ceai pentru stimularea lactației
Asta s-a întâmplat in maternitate, unde punerea copilului la san n-a fost posibila tot timpul, deoarece am fost separate câteva zile. Copila mea a mâncat lapte praf in maternitate in tot acest timp. Nu sunt și nu am fost o fanatica in alăptare – pentru mine cel mai important a fost întotdeauna sa știu ca fetița mea este hrănită, indiferent cu ce. Am știut întotdeauna ca sunt foarte hotărâtă sa fac orice este omenește posibil pentru a o alapta atunci când va fi posibil, așa ca 5 zile de lapte praf in maternitate n-au fost nicio problema pentru mine, cu toată dragostea mea pentru alăptare.
Odată ce am ajuns acasă, mi-am continuat partea mea de munca prin:
-
Pus copilul la san cât mai des
-
Băut minim 2 litri de apa (nu m-am chinuit, căci îmi era sete non-stop)
-
M-am asigurat ca mănânc bine (măcar 3 mese pe zi + gustări)
-
Am chemat acasă un consultat in alăptare pentru a ne da sfaturi și a corecta eventuale probleme de atașate
-
Am citit Ghidul pentru alăptare al lui Jack Newman
Cam mult de munca pentru ceva ce ar trebui sa vina natural, nu-i așa? 😃 Mie așa mi s-a părut!
Am descoperit ca fetița mea nu se atașa bine din cauza ca avea fren restrictiv, pe care ulterior l-am și tăiat (atașarea s-a corectat imediat după). Am avut niște dureri groaznice arunci când fetița mea se atașa (greșit), dar au trecut și ele după aproximativ 1 luna.
Intr-un final am reusit. In a 7-a zi de viața fetița mea a primit prima ei masa întreaga de la sân și de atunci n-am mai avut nevoie de lapte praf deloc. Mi-am alaptat și îmi alăptez in continuare fetița, acum mult mai usor si fără sa mai am nevoie de alta stimulare decât gurița ei. Pentru noi cam toate greutățile începutului s-au corectat după aproximativ o luna. Deci as zice ca o luna am avut de luptat, după care totul a decurs din ce in ce mai firesc.
Sunt convinsă ca factorii care au contribuit cel mai mult la succesul poveștii noastre au fost informarea și determinarea mea. Am citit foarte mult și am înțeles ca:
-
Nu exista ca laptele tău sa nu fie bun pentru copilul tău
-
Nu exista “nu am lapte, aia e”. Din păcate trebuie luptat puțin pentru pornirea și susținerea lactației.
-
Lactatia trebuie stimulata in permanenta, pana la înțărcare (cât stimulezi azi, atâta lapte ai maine)
-
Forma sfârcurilor și mărimea sânilor NU sunt indicatori pentru reușită alăptării (copilul nu de sfârc trebuie sa se atașeze, ci de întreg mamelonul)
Din pacate niciunul din lucrurile acestea nu le-am aflat in maternitate sau de la medici. Din punctul meu de vedere, din ce-am vorbit cu alte mamici și din ce-am observat, cred ca motivul pentru care multe femei eșuează in a-și alapta copiii este lipsa Informării despre alăptare și lipsa suportului. Cred ca maternitățile ar putea sa încurajeze mult mai mult alăptarea, sa convingă mămicile ca ele POT, ca au deja in ele absolut tot ce este necesar pentru a produce lapte pentru bebelusii lor, înainte sa le împingă sticluta in fata și sa le dea mostre de lapte praf pentru acasă.
Ca sa ma fac înțeleasă in legătura cu laptele praf – mi se pare foarte important ca el exista. Eu nu am o problema cu el, și fetița mea l-a consumat după cum am spus mai sus. Am o problema doar cu promovarea lui înainte de a învața și de a încuraja mamele sa alăpteze. Alăptarea poate fi grea la început, dar cred ca este absolut imposibila in lipsa unui sistem de suport (adică angajați ai maternității și membri ai familiei care sa încurajeze mama in acest demers).
Mamele nu pot alapta singure. Nu pot alapta dacă nu le aduce cineva un pahar cu apa când le e sete si sunt cu copilul in brațe. Nu pot alapta dacă nu le face cineva mâncare pentru a le hrăni zilnic. Nu pot alapta dacă aud încontinuu “nu te mai chinui, ca nu ai lapte”. Nu pot alapta dacă li se spune “nu mai tine copilul in brațe ca-l prea obișnuiești”. Nu cred ca este corect sa punem succesul sau eșecul alăptării doar pe umerii mamei, când el depinde atât de mult si de anturajul acesteia. Eu am primit foarte mult ajutor fără de care povestea articolului de astăzi n-ar mai fi fost una de succes.
Cred ca avantajele alăptării depășesc cu mult dezavantajele greutăților din primele zile. Pentru mine, cel puțin, sa pot sa-mi hrănesc si liniștesc fetița oriunde, in parc, in mașina (staționată!), la ce ora dorește ea, fără sa depind de biberoane, sterilizatoare, încălzitoare, lapte praf, apa nu-stiu-de-care sunt avantaje extraordinare. Nici nu mai vorbesc despre compoziția laptelui matern care se schimba de la ora la ora in funcție de nevoile copilului, versus laptele praf care este același întotdeauna. Nici nu mai vorbesc despre atașamentul emoțional care este ultra-încurajat in momentul ținerii sau adormirii copilului la san. Pentru mine aceste lucruri sunt foarte importante.
In final, informarea și voința sunt cele 2 motoare care fac alăptarea sa funcționeze. Alăptarea pentru oricât de putine zile e mai buna decât nicio alăptare. Iar când dorești sa înțarci – asta este o decizie prea personală ca sa-mi permit sa dau vreun sfat. Mi se pare important doar ca înțărcarea să se întâmpla de voie, nu de nevoie.
Din punctul meu de vedere nu este nicio problema dacă nu reușești sa alăptezi, este o problema însă dacă nu încerci înainte de a renunța. Mi se pare o problema sa fii cadru medical sau educator și sa pui vina pe alăptare pentru diverse probleme ale copilului (de sănătate, de somn, etc). Mi se pare o problema dacă ești in poziția in care poți ajuta o mămica sa alăpteze și nu faci asta. Mi se pare problematic dacă ești din afara și interferezi in necunoștință de cauza cu alăptarea unui bebeluș.
Recomand oricui dorește sa alăpteze sau sa continue alăptarea sa discute cu un consultant in alăptare și nu cu altcineva, mama, soacra, vecina etc. Din păcate, și medicii sunt putini cei care au cunoștințe in acest domeniu, e clar ca nu le știu pe toate, chiar daca avem tendința sa-i privim ca pe niște dumnezei rezolvatori de probleme. Aș lăsa fiecare specialist cu felia lui: consultanții in alăptare cu alăptarea și medicii cu medicina.
Scopul acestui articol este doar de încurajare al mămicilor și viitoarelor mamici, sub nicio forma nu doresc sa fac shaming mămicilor care nu alăptează sau nu au alaptat. Știu ca poate fi un subiect dureros, îmi doresc sa nu se înțeleagă ca pun pe cineva la zid!
No Comments