A dat un pic soarele în București (deși este februarie și nu se aștepta nimeni la vreme așa de caldă) și mi-a venit o poftă de ieșit cu bicicletele de nu-i adevărat. Am zis că dacă tot nu pot să plec fix în secunda asta undeva, măcar să-mi potolesc dorul povestindu-vă de o ieșeală pe niște trasee cu bicicleta în Azuga, într-un nou episod din seria Pe două roți.
Cu puțin înainte să înceapă în toamnă vremea nașpa și ploile, am prins un weekend însorit de care am vrut să profităm și am plecat într-o sâmbătă dimineață la Azuga, cu bicicletele cățărate pe mașină. Long story short, am vrut să mergem la Sinala, n-am mai găsit cazări last-minute la prețuri corecte, așa că am decis să amânăm Sinaia și să mergem spre Azuga unde știam că sunt de asemenea câteva trasee de single-track pentru mountainbike.
Azuga este una dintre localitățile de pe Valea Prahovei, la aproape 3 ore de București în condiții normale de trafic sau jumătate de oră de Brașov. Pentru noi doi are și o însemnătate emoțională, este una dintre localitățile în care stăm frecvent bară la bară în drumurile noastre între București și Tg. Mures. Ne știm de mult, cum ar veni 😀
În Azuga există două pârtii mari de ski: Sorica și Cazacu
Pârtiile iarna sunt pregătite pentru ski, iar în lipsa zăpezii ele devin trasee pentru biciclete. În Azuga, la pârtia Sorica există în momentul de față 3 trasee de bicicletă funcționale, unul ușor (albastru în harta de mai jos) și două medii (verde și roșu în harta de mai jos). 2020 edit: Acum există și un traseu roșu, mai dificil. Toate au același punct de plecare de la cota 1566m, diferența dintre ele fiind făcută de tipul de teren, pante, lățimea potecii, absența sau prezența rădăcinilor de copaci. Ca să ajungi sus pe munte este necesar să te urci cu bicicleta ta în spate într-o telegondolă (20 RON urcarea/persoană) care te duce în 5 minute până la punctul de plecare. Noi am reușit să facem în câteva ore o dată traseul albastru și o dată traseul verde.
Platoul de pornire (sus, la 1566m). Priveliștea este greu de înghesuit într-o poză 🙂
Traseul albastru este de fapt un drum forestier, foarte lat, plin de pietre, cu pante destul de abrupte. Nu am crezut niciodată că ne va lua 1 oră să coborânm 594m, așa cum e scris pe hartă, dar se pare că planurile de acasă nu funcționează întotdeauna precum cele de la târg – din cauza faptului că am stat aproape încontinuu cu frânele strânse bine și atenție la pietre (mici, dar enervante), n-am coborât atât de repede precum ne-am imaginat noi. Ne plac coborârile mie și lui Alex, un fleac pentru noi 594m, deci cum să ne iar o oră?! Oh well…… :-)))
Faptul că acest traseu își spune ușor înseamnă că este ușor pentru cineva care nu este la prima coborâre cu MTB-ul pe un munte. Mie nu mi s-a părut potrivit pentru copii mai mici de 7-8 ani și nici pentru persoane care se urcă pentru prima dată pe o bicicletă, motiv pentru care după standardele mele traseul albastru este cam mediu la dificultate. Dar nu e nici chiar un capăt de țară – indiferent câtă experiență ai sau n-ai, atunci când simți că ți-e frică este perfect în regulă să te dai jos și să cobori o anumită porțiune pe picioarele tale. Nu mergi la munte întotdeauna pentru competiții, uneori mai mergi și doar să te simți bine și să te dai cum ai tu chef. 🙂
Traseul albastru
Traseul verde, în schimb, a fost mai pe placul meu decât celălalt. Plecarea se face aproape din acelasi punct, dar drumul este în altă direcție, printr-o pădure. Potecile au fost mult mai înguste, coborârile mai abrupte și mult mai multe rădăcini de copaci împiedică traseul. Dar nu suficient de multe cât să mi se pară greu. Am găsit bolovani și pe aici și am avut unele locații în care m-am dat jos de pe bicicletă pentru că mergeam prea încet ca să-mi pot ține echilibrul. La acest traseu n-am mai ținut frânele în permanență, nu s-au mai înroșit plăcuțele :), dar am avut unele zone scurte în care în stânga aveam copaci și în dreapta hău. Se poate să pară mai dramatic în scris decât a fost în realitate cu adevărat.
Traseul verde
Traseul verde, prin pădure
Terapie pe gratis.
Mie îmi place viteza și-mi plac coborârile, îmi pompează adrenalină bine în corp, așa că un traseu precum cele de la Azuga unde pot să cobor fără să mă obosesc urcând în prealabil este un soi de rai pentru mine :))
Marcaje
Marcajele traseelor sunt peste tot pe ici pe colo prin punctele esențiale, dar lipsesc cu desăvârșire 🙂 . Cred că am văzut fix UN marcaj pentru fiecare din trasee, sus, la pornire – și asta doar pentru că nu pornesc toate din același punct. Mi-ar fi plăcut să fie unele și pe traseu, chiar dacă drumul e unul singur și n-ai alternative de făcut stânga-dreapta sau rătăcit. Mi-ar fi plăcut să existe pentru orientarea mea și pentru o confirmare in the back of my mind că mă aflu unde trebuie.
Starea traseelor
În Septembrie 2019 am prins ambele trasee de bicicletă din Azuga în stare foarte bună. Nu cred că le întreține nimeni în mod regulat, dar sunt folosite de bicicliști foarte des și drumurile sunt bătătorite bine, nu sunt frunze sau crengi rătăcite, iar noi le-am prins chiar și uscate. Am avut o experiență nasoală la Prima Evadare (concurs de biciclete) după niște ploi și nu ne mai aventurăm nicăieri la munte dacă știm că a plouat înainte.
Din fericire n-am văzut nici gunoaie de vreun fel, dar mie mi-e clar de mult că bicicliștii sunt oameni cool, nici nu mă așteptam la altceva. 🙂
Despre cazare
Am fost plăcut surprinsă să descopăr un hotel mult peste așteptările mele. Azuga Ski & Bike Resort se află la câteva sute de metri de baza pârtiei Sorica, într-o zonă cu foarte multă verdeață. Cazarea noastră a costat 180 de RON pe noapte, a inclus micul dejun, iar camera a fost una dintre cele mai mari în care am stat vreodată. De asemenea, foarte curată și cu o priveliște superbă de pe balcon. Hotelul este poziționat în așa fel încât indiferent în ce cameră stăteai, aveai un super view. Arată foarte bine și pe dinăuntru și pe dinafară fără să fie unul de lux, personalul este așa și așa ca peste tot, există o cameră unde am putut lăsa bicicletele (și iarna skiurile) în siguranță lângă recepție, parcare gratuită pentru clienți, deci cam tot ce ne-am putea dori de la o astfel de ieșire.
Vedere din cameră
Mi s-a părut o locație foarte frumoasă în mijlocul naturii, foarte bună pentru un weekend de cuplu sau în familie, liniștită, neaglomerată, vom reveni cu drag! Nu știu sigur dacă cu bicicletele, aveam prea multe locuri în care vrem să ajungem ca să ne permitem să mergem undeva de mai multe ori, dar you never know. 😀
No Comments